"Dacă inima noastră n-a devenit încă curată, e evident că şi formele frumosului nu putem sa le privim curat, deci fără să păcătuim, fiindcă toate sunt curate celor curaţi...aşa încât, în loc să acceptăm o vrajă mincinoasă , cu riscul de a moleşi sufletul nostru, se impune să ne itnoarcem spre curăţia noastră lăuntrică. Sufletul care nu este contemplativ, adică cel care nu are acea curaţie care-l duce la contemplarea lui Dumnezeu, vede lumea exterioară prin prisma patimilor lui."
(Teoclit Dionisiatul: Dialoguri la Athos, Deisis: Sibiu 2004, p.88)
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen