Duminică, 25 ianuarie 2009, au demonstrat la Berlin mii de oameni protestând împotriva închiderii mănăstirii Mor Gabriel şi a alungării ultimilor armeni creştini din Turcia. Organizatorii protestului au fost plăcut surprinşi constatând că piaţa Domului care a fost definită drept punct de adunare pentru începerea demonstraţiei s-a arătat a fi neîncăpătoare şi manifestanţii au invadat Lustgarten, unul dintre celebrele parcuri ale Berlinului.
Cum însă s-a ajuns la o demonstraţie de asemenea amploare în Berlin, când mănăstirea Mor Gabriel este la mii de kilometri depărtare şi când nemţii nici măcar nu sunt ortodocşi sirieni ci în Berlin în marea lor majoritate protestanţi? Pentru a putea răspunde acestei întrebări ar trebui să ştim câte ceva despre mănăstirea Mor Gabriel: Această mănăstire cunoscută sub numele de Mănăstirea Deyrulumur sau Mănăstirea Sfântul Gabriel este cea mai veche mănăstire ortodoxă siriacă din lume. Ea este asezată pe platoul Tur Abdin, în apropiere de Midyat, în provincia Mardin, Turcia. Tur Abdin este o regiune deluroasă din sud-estul Turciei, aceasta cuprinzând jumatatea estica a Provinciei Mardin, şi Provincia Sirnak, aflata la vest de Tigru, aproape de granita cu Siria. Mănăstirea găzduieşte zeci de mii de pelerini, care vin să se închine şi să-i admire zidurile vechi de peste 1600 de ani.
Mănăstirea care datează din anul 397 a fost pentru secole un centru duhovnicesc şi cultural şi economic al creştinilor sirieni. Aici au trăit mii de călugări într-o regiune paradisiacă aflată între Eufrat şi Tigru. Cu timpul, după invazia islamică, oamenii din regiune au părăsit creştinismul de bună voie sau de nevoie. În ultima sută de ani prezenţa creştină din Turcia a scăzut de la 33 % la doar 1%. După genocidul împotriva armenilor din 1915, în regiune satele depopulate au fost ocupate rând pe rând de musulmani de etnie kurdă sau turcă. iar creştinii care au scăpat masacrului au fost vânduţi ca robi sau alungaţi fără a avea drept de revenire în Turcia. Din cei circa 500 000 de creştini care traiau în Tur Abdin acum 100 de ani au ramas azii circa 1 000. Jihadul împotriva creştinilor de aici este deosebit de bine documentat iar urmele lui se văd şi astăzi. În localitatea Hesno d-Kifo au fost torturaţi şi omorâţi de către soldaţii turci circa 500 de creştini iar trupurile lor au fost aruncate în Tigru după cum relatează observatorul preşedintelui american de la acea vreme generalul James G. Harbord. În aceeaşi perioadă mănăstirea Mor Gabriel a fost atacată de un trib kurd, toţi călugării au fost martirizaţi iar preţioasele manuscrise ale bibliotecii au fost arse. Kurzii de astăzi, urmaşii celor care au organizat genocidul împotriva creştinilor au mai tolerat o vreme mănăstirea până în anul 2008 când au depus o plângere la tribunalul din Midyat.
Deoarece mănăstirea a fost întemeiată într-o vreme când nu existau nici cărţi funciare şi nici măsurători cadastrale nu se efectuau nimeni nu a avut obiecţii, în perioada postbizantină, faţă de proprietăţile mănăstirii. Otomanii au consfinţit prin hrisoave teritoriile care aparţineau mănăstirii, iar aceste titluri de proprietate au fost respectate până acum şi de republica turcă. Dar lucrurile se schimbă. Trei sate cu locuitori kurzi care îşi creşteau animalele şi pe pământul mănăstirii au fost deosebit de supărate că mănăstirea şi-a construit un gard de piatra care să nu mai permită animalelor accesul pe terenurile proprii. Acum mănăstirea a fost chemată în faţa justiţiei pentru a demola propria construcţie şi a ceda pământul pe care îl are în proprietate locuitorilor musulmani. Musulmanii au argumentat că oricum mănăstirea "posedă mai mult pământ decât este nevoie pentru rugăciune", că ar fi distrus morminte musulmane la construirea zidului şi că pentru întemeierea acestei mănăstiri s-ar fi demolat o moschee al cărie pământ trebuie acum recuperat cu ajutorul instanţelor. Cu toate că la vremea întemeierii mănăstirii, în anul 379, nici profetul Mahomed nu văzuse lumina zilei şi nici moschei nu existau totuşi, în secolul al XXI-lea, pentru toate aceste fapte trebuie să răspundă în faţa justiţiei arhiepiscopul Timotheos Samuel Aktas după cum este de părere procuratura turcă care l-a chemat pe arhiepiscop la tribunal. Decizia primei instanţe nu a fost nici în favoarea kurzilor nici în favoarea mănăstirii, judecătorul decizând că planurile oficiului cadastral din Midyat alcătuite în secolul XX în detrimentul mănăstirii ar fi relevante. Această decizie dezpropietăreşte mănăstirea de trei cimitire şi o biserică.
Deoarece mănăstirea a fost întemeiată într-o vreme când nu existau nici cărţi funciare şi nici măsurători cadastrale nu se efectuau nimeni nu a avut obiecţii, în perioada postbizantină, faţă de proprietăţile mănăstirii. Otomanii au consfinţit prin hrisoave teritoriile care aparţineau mănăstirii, iar aceste titluri de proprietate au fost respectate până acum şi de republica turcă. Dar lucrurile se schimbă. Trei sate cu locuitori kurzi care îşi creşteau animalele şi pe pământul mănăstirii au fost deosebit de supărate că mănăstirea şi-a construit un gard de piatra care să nu mai permită animalelor accesul pe terenurile proprii. Acum mănăstirea a fost chemată în faţa justiţiei pentru a demola propria construcţie şi a ceda pământul pe care îl are în proprietate locuitorilor musulmani. Musulmanii au argumentat că oricum mănăstirea "posedă mai mult pământ decât este nevoie pentru rugăciune", că ar fi distrus morminte musulmane la construirea zidului şi că pentru întemeierea acestei mănăstiri s-ar fi demolat o moschee al cărie pământ trebuie acum recuperat cu ajutorul instanţelor. Cu toate că la vremea întemeierii mănăstirii, în anul 379, nici profetul Mahomed nu văzuse lumina zilei şi nici moschei nu existau totuşi, în secolul al XXI-lea, pentru toate aceste fapte trebuie să răspundă în faţa justiţiei arhiepiscopul Timotheos Samuel Aktas după cum este de părere procuratura turcă care l-a chemat pe arhiepiscop la tribunal. Decizia primei instanţe nu a fost nici în favoarea kurzilor nici în favoarea mănăstirii, judecătorul decizând că planurile oficiului cadastral din Midyat alcătuite în secolul XX în detrimentul mănăstirii ar fi relevante. Această decizie dezpropietăreşte mănăstirea de trei cimitire şi o biserică.
Termenele prezentării în instanţă denotă caracterul politic al demersului. Cei trei primari susţinuţi de partidul naţionalist turc AKP l-au chemat pe arhiepiscupul din Mor Gabriel la tribunal în ziua de 25 decembrie ştiind că acesta nu se va putea prezenta datorită obligaţilor liturgice pe care le are.
Creştinii neortodocşi din Germania, al căror număr a depăşit cifra de 15 000, au protestat la Berlin pentru susţinerea creştinilor armeni, şi au atenţionat clasa politică germană despre intoleranţa islamului chiar dintr-o societate care se pretinde occidentală şi democratică cum este cea din Turcia. Pe când o susţinere asemănătoare din partea creştinilor ortodocşi din România?
Înregistrarea demonstraţiei de protest din Berlin poate fi vizionată aici.