.jpg/401px-Nefertiti_(Nofretete_in_Berlin).jpg){kind=spacer} |
| Nefertiti (c) Wikipedia |
Faraonul Echnaton şi soţia acestuia
Nefertiti au întemeiat prima religie
monoteistă din istoria omenirii. Influenţa acestei credinţe se regăseşte până
în psalmii Vechiului Testament.
Printre sculpturile deosebit de
importante ce ni s-au păstrat din vechime se numără şi cea a reginei Nefertiti.
Brustul acesteia se află actualmente la Berlin, în muzeul egiptean şi
reprezintă centrul unei expoziţii dedicate implinirii a 100 de ani de la
descoperirea lui. Nu doar măestria artistică este remarcabilă ci şi stadiul de
conservare peste milenii al acestei statuete de doar 47 cm. Chipul perfect al unei femei de vârstă medie şi coroana
albastră de pe capul acesteia se află într-o antiteză cu gâtul subţire care
face legătura spre trunchi.
Statueta nu reprezintă o figură mitologică ci o femeie
extraordinară a cărei influenţă a fost
determinantă pentru lumea antică. Nefertiti nu a fost o prinţesă din
naştere ci fica unui orăşean pe numele Aja, care a trăit în secolul al XIV-lea
înainte de Hristos. Ea s-a căsătorit ci prinţul moştenitor Amenophis, fiul
faraonului egiptean Amenophis al III-lea (1388-1351 î.Hr.). Acesta a murit la
scurt timp după încheierea acestei căsătorii şi astfel soţul reginei Nefertiti a
devenit Amenophis al IV-lea, stăpânul întregului Egipt. Nefertiti a devenit mare regină a Egiptului Herrscher
Ägyptens, und seine Gemahlin Nofretete wurde zur Großen Königin iar tatăl ei a
primit titlul important de socru al regelui.
După o perioadă de domnie scurtă
are loc o adevărată revoluţie religios-culturală în Egipt. Plecând de la
religie perechea regală iniţiază o schimbare care va cuprinde treptat toate
aspectele vieţii publice. Până la acel moment pentru orice fenomen exista o zeitate adorată
în cultul public.
Ideea unui Dumnezeu creator
Astfel existau sute de zeităţi
care populau cerul şi pământul şi lumile subterane. Paralel cu acest politeism
oficial egiptenii credeau şi într-un Dumnezeu mare şi unic care era identificat
cu regele soare Ra sau cu Amon, zeul principal din Teba. Ideea unui Dumnezeu creator a fost deosebit de
apreciată de Amenophis al IV-lea şi de regina Nefertiti care au făcut o ruptură
radicală faţă de tradiţia religioasă de până atunci: A fost creată o nouă zeitate
cu numele Aton care a fost introdusă în pantheonul zeităţilor egiptene.
Cuvântul "Aton" era
denumirea dată deja în jurul anului 2000 î.Hr. unui corp ceresc şi anume
discului solar. Dar care nu avea nimic în comun cu zeitatea gândită de
Amenophis şi de Nefertiti. Zeitatea Aton s-a despărţit de cultul tradiţional al zeului
soare şi s-a revelat doar prin lumină şi în lumină. Aton era Lumina, el era
strălucirea soarelui care pătrundea lumea şi izvora viaţa. Aton era stăpânul
lumii şi regele tuturor zeilor, şi nu avea nevoie de nici o zeiţă care să îi
stea alături ca soţie.
"Ea, cea pe care a recunoscut-o Aton!"
Dacă vechile zeităţi intrau în
legătură cu preoţii şi regii pentru a le comunica dorinţele pe care le aveau, Aton
rămânea mut oricărei cereri. El comunica doar prin regele Amenophis care era profetul
şi propovăduitorul acestuia. Aton era reprezentat în prin imaginea unui disc solar. La
marginea inferioară a acestuia era reprezentat un şarpe încolătăcindu-se pe un
pom ce purta simbolul vieţii. De pe discul solar străluceau raze
care se opreau pe mâinile oamenilor. Prin aceste raze zeul absolut se conecta
permanent cu pământul care avea nevoie de darul lui veşnic.
Conceptul religios nou oferea o nouă
poziţie reginei Nefertiti. Aceasta era aproape egală în
drepturi cu faraonul şi este permanent menţionată alături de el. Pe un scarabeu
amuletă din această epocă descoperit in Namibia şi păstrat la Muzeul Britanic
din Londra se află următoarea inscripţie: “Trăiască fiului iubit al lui Ra, Amenophis, domnitorul zeu al Thebei, cel mare în viată
şi marea regină Nefertiti!”
Importanţa religioasă a reginei Nefertiti a fost
anunţată întâi prin inscripţii în templul lui Amun din
Karnak unde prin altarele ridicate lui Aton în partea de răsărit a templului s-a
încercat profilarea forţată a acestuia. În partea de vest a templului i-a fost ridicată o faţadă
din 12 coloanepe care a fost prezentată doar Nefertiti drept zeiţă încoronată
sub razele zeului Aton. În inscripţiile însoţitoare Nefertiti este prezentată
drept „Ea, cea pe care a recunoscut-o Aton!” lucru prin care i se recunoaşte
influenţa religioasă şi publică deosebită pe care nici o altă femeie a acelei
epoci nu o atinsese. Ea celebra rituri regale cum ar fi
cel simbolic al “zdrobirii duşmanilor” şi a primit un nou nume “Aton este cel
desăvârşit”, nume dublu ca al regelui înscris pe un inel regal. Ea era elemental
feminine divin din religia lui Aton şi corespondentul feminine al regelui.
O treime sfântă
Dacă Aton ca zeitate creatoare androgină a fost „unul , care s-a
făcut pe sine mai mulţi“, la fel Amenophis şi Nefertiti erau urmaşii lui
diferenţiaţi din punct de vedere sexual împreună cu care Aton forma o treime
sfântă.
În al patrulea an al domniei lui Amenophis, regele şi regina au
ales o nouă locaţie pentru slăvirea zeului lor. Locul ales se afla într-un loc
pustiu la Tell el-Amarna, înconjurat în arc ce cerc de munţi, la jumătatea
drumului dintre Cairo şi Luxor. Numele noului oraş a fost
Achet-Aton (Orizontul lui Aton).
În câţiva ani a crescut ca din
pământ o capitală cu centre religioase şi palate, clădiri administrative şi
locuinţe. 14 semne de hotar au fost cioplite din piatra muntelui şi folosite
drept locuri de graniţă sfinte pentru a indica dezvoltarea ulterioară a
localităţii. Când perechea regală a schimbat reşedinţa şi s-a mutat în
Achet-Aton regele a renunţat la numele "Amenophis", nume în care era
inclusă denumirea zeului Amun şi s-a numit pe sine cu un nume nou:
"Echnaton", care înseamnă “cel plăcut lui Aton” sau “raza lui Aton”.
Care nu acceptă nici un dumnezeu lângă el
Într-o inscripţie din epocă de la
mormântul tatălui reginei Nefertiti se spune despre aceasta: „Ea, cea care cu
vocea ei suavă îl mulţumeşte pe Aton.“ În acelaşi mormânt al lui Aja se află
inscripţionat „Marea Cântare“ a religiei lui Aton, “Cântarea Soarelui“. Această
inscripţie este singura sursă a Cântării Soarelui care a fost până acum
descoperită. Nefertiti s-a implicat personal în alcătuirea acestei cântări
lucru ce poate fi dedus şi din versetul citat mai înainte. Centrul acestui poem
conţine un imn de laudă adresat lui Aton creatorul şi susţinătorul lumii, care
este văzut ca un dumnezeu al iubirii care se îngrijeşte zilnic de creaţia lui. Perechea regală contrar tuturor tradiţiilor vremii face
din Aton singurul dumnezeu , care nu acceptă nici un dumnezeu lângă el şi despre care se spune în poem că „Nu există
nici un dumnezeu în afara lui.“
Aici
a luat naştere primul monoteism din istoria omenirii, şi pe baza textelor şi
iconografiei originale se poate spună că o femeie, regina Nefertiti, a fost
implicată deosebit de activ la fondarea lui. Noua religie a lui Aton a
supravieţuit episodic doar pentru o scurtă perioadă de timp. “Cântarea Soarelui”
şi-a găsit intrarea printr-o traducere din vremea lui Moise în cultul iudaic, iar în cartea psalmilor[i] părţi importante ale acesteia au fost preluate două psalme îndrăgite de
ortodocşi şi citite la fiecare vecernie: Psalmul 103 şi 144.