Aceaste reguli sunt stricte și nimeni nu poate să le îndeplinească perfect. Toleranța este activă doar în cazul abaterilor minore .Fiecare membrul al comunității trebuie să se desăvârșească în ascultare, tăcere și smerenie.
După părerea mea acesta este un cod de interes cu ajutorul căruia toți pot trăi liniștiți în internet. Mai ales cu tăcerea și smerenia. Detalii aveți aici: https://www.sqlite.org/codeofconduct.html
Citește-l pe LUCA!!!!!
Fără evanghelia scrisă de el nu ar exista relatarea Nașterii Domnului, nici pilda Samarineanului milostiv. Ce ar fi Noul Testament fără Sf. Apostol Luca? El este de asemea considerat și cel mai bogat / avut dintre evangheliști.
Care dintre cei patru evangheliști este favoritul dvs. personal? Cei mai mulți teologi îl pomenesc fără să clipească pe Sf. Evanghelist Ioan, cel care provoacă cel mai mult din punct de vedere intelectual. Pacifiști îl iubesc pe Sf. Apostol Matei .... din cauza Predicii de pe Munte. Iar istoricii îl apreciază pe Sf. Apostol Marcu pentru că relatarea lui este cea mai apropiată temporar de evenimentele care au avut loc pe vremea Mântuitorului. Însă mare marea majoritate a credincioșilor obișnuiți ar numi, probabil, un alt nume: Luca, evanghelistul care ne relatează scena Nașterii Domnului și minunatele evenimente din perioada Crăciunului, evanghelist a cărui pomenire este serbată în lumea creștină astăzi, 18 octombrie.
Chiar și începutul Evangheliei îl face pe Sf. Apostol Luca ușor de citit: el este esingurul dintre cei patru evangheliști care are doar o scurtă prefață pentru cititor copiată după exemplul autorilor greci și romani ai antichității. Evanghelia este dedicată unuia care se consideră prietenul lui Dumnezeu și era un membrul de seamă al comunității creștine: preaputernicul Teofil . El Sf. Apostol Luca a decis să pună pe hârtie ”după ce a urmărit toate cu de-amănuntul de la început” asfel încât cititorul să fie convins de temeinicia învățărutii transmise și în care destinatarul Teofil a fost deja [bine] instruit. . În al doilea capitol, Sf. Apostol Luca ne relatează detaliat nașterea lui Ioan Botezătorul și a Mântuitorului Hristos, ultima cu ieslea Betleemului, cu îngeri și cu păstori. O narațiune pe cât de populară pe atât de bine gândită din punct de vedere teologic.
Să-l comparăm pe Sfântul Apostol Luca cu ceilalți evangheliști: Primul capitol din Evanghelia lui Ioan se poate înțelege doar dacă ai făcut măcar un seminar introductiv în ”Platonismul Mijlociu”, Evanghelia Sf. Matei plictisește printr-un șir de strămoși ai lui Iisus care provin din Avraam, iar cea a lui Marcu cheamă imedial la pocăință înainte de a relata despre subiectul principal. În iconografie și artă Sf. Luca ne este prezentat cu un taur care îl simbolizează. De fapt nu se știe foarte mult despre el. Nu e sigur din punct de vedere științific nici că l-a chemat Luca. Sigur este că a scris și lucrarea Faptele Apostolilor și că nu l-a cunoscut pe Hristos personal.
Probabil că Luca nu era din Palestina. Conform celor mai mulți cercetători biblici, Evanghelia după Luca datează din jurul anului 90 după Hristos. Locul în care a fost aceasta scrisă e neclar. Ea ar fi putut apărea în Antiohia, Efes, Cezarea, Asia Mică sau Roma. Într-o anumită măsură, este clar că autorul nu este din Palestina. Există câteva greșeli în descrierile geografice care nu ar fi fost făcute de un cunoscător al locurilor. Evanghelia este asociată mai întâi în jurul anului anul 150 d.Hr. cu numele sfântului Apostol Luca. Acest Luca este identificat aici cu apropiatul Sfântului Pavel, menționat în Faptele Apostolilor și presupus a fi doctor. Publicul pentru care a scris Luca era o comunitate majoritară creștină provenită dintre neamurile păgâne. S-a ajuns la această concluzie deoarece traduce din ebraică în greacă termeni semitici clasici: unde Sf. Marcu scrie ”Rabbi” el utilizează termenul grec ”Învățătorule”. Sf. Luca a copiat și preluat informațiile asemeni altor evangheliști. În antichitate, nu era o rușine să te inspiri din alte izvoare, dimpotrivă prin preluarea altor surse creștea autoritatea lucrării proprii. Astfel, Luca a preluat multe pasaje din Evanghelia după Marcu și dintr-o altă sursă pe care și Matei o folosea. Deoarece această sursă conține în principal parabole și alte cuvinte ale lui Iisus, ea este numită în studiile biblice de specialitate "Sursa Q / Logienquelle Q".
Un evanghelist pentru cei bogați?
Deosebite sunt relatările și pildele pe care doar Sf. Luca le are. Cercetarea Biblică din Occident le-a definit printr-un termen ciudat: "Sondergut" (=bun deosebit). În afară de relatarea Nașterii Domnului apare la Sf. Apostol Luca în mod exclusiv și pilda Samariteanului milostiv. Deoarece el se adresează în primul rând bogaților din comunitatea creștină, Sf. Apostol Luca este uneori considerat un evanghelist pentru persoanele cu venituri mari. Cu toate acestea un predicator bun nu prea are cum evita critica la adresa bogaților indiferenți care vin la predică cu Audi Q7 și Rolex (mărcile sunt doar exemple alese aleator) când își construiește predica pe relatarea Sf. Apostol Luca, în timp ce prin Evanghelia Sf. Matei le poate deschidecu delicatețe ușa din dos și sutașilor și vameșilor și oligarhilor și altora. Dacă Sf. Apostol Matei spune în Predica de pe Munte, ”Fericiți cei săraci cu duhul” Sf. Apostol Luca spune sec: ” Fericiţi voi cei săraci, că a voastră este împărăţia lui Dumnezeu.”
Chiar și în alte texte bogăția și sărăcia joacă un rol important în comunitatea creștină prezentată de Sf. Apostol Luca. Situația s-a născut dintr-un dat istoric datorită extinderiii creștinismului și la cercurile sociale mai bogate. Iisus îi spune tânărului bogat în Evanghelia Sfântului Luca să vândă totul și să împartă săracilor și apoi să Îl urmeze. Această parabolă care prezintă imaginea tânărului întristat o contrapune evanghelistul imaginii ideale a comunității creștine primare unde fiecare renunță la averile proprii și pune totul la îndemâna comunității. Este deci Sfântul Luca un evanghelist al săracilor? Un erudit în știința Noului Testament Udo Schnelle din Wittenberg descrie – ca înțeleptul rege Solomon – evanghelia Sf. Luca: „o evanghelie scrisă pentru cei bogați în favoarea celor săraci“ .
Caracteristic Sf. Apostol Luca este interesul acestuia – care nu se regăsește la nici un alt apostol – pentru istorie. La început a fost denumit chiar drept ”primul istoric creștin” și relatarea Nașterii Domnului argumentează suficient această denumire. El vorbește precis despre recensământul fiscal ordonat de împăratul Augustus cât și despre un anume Quirinius, guvernator și ocârmuitor al Siriei la acel moment. Astfel, Luca conectează istoria lui Iisus cu istoria sa și devine inventatorul istoriei mântuirii, adică o reflecție teologică asupra istoriei.
Acest lucru a devenit necesar după membrii comunităților creștine au devenit din ce în ce mai conștienți de faptul că sfârșitul lumii și a doua venire a lui Iisus Hristos nu va mai avea loc în vremea propriei vieți. Sf. Evanghelist Luca este și evanghelistul Bisericii: transmiterea nealterată a Tradiției este pentru el una din temele centrale. Ca nici un alt evanghelist este atras într-o dispută pe teme de credință ceea ce a făcut pe cercetătorii protestanți din ultimele decenii să îl acuze de ”catolicism timpuriu”. Astăzi Sf. Apostol Luca nu mai este un motiv de conflict între savanții ortodocși, catolici și protestanți . Tradițiile vechi populare din țările vestice amintesc că la pomenirea Sf. Luca se dădeau vacilor bucăți de hârtie sfințite scrise cu versete din Evanghelia după Luca pentru a le păzi de boli și accidente. Și oamenilor bonlavi incurabil sau femeilor care trecuseră prin nașteri deosebit de greli li se dădeau pastiluțe făcute din ghemotoace de hârtie scrise cu versete din Evanghelia Sfântului Luca și sfințite de preot. Mai bine decât a ingurgita astfel de pastiluțe mestecate de alții ar fi bine să lecturăm întreaga Evanghelie a lui.
Citiți-l pe Luca! Se merită! Și nu durează decât două ore!!!!!
Luni, Biserica Ortodoxă Rusă a anunțat ruperea comuniunii euharistice cu Patriarhia Constantinopolului. Marți, episcopii ortodocși ruși din Germania pun în practică dispozițiile Moscovei și părăsesc Conferința Episcopilor Ortodocși din Germania.
Cei trei episcopi ortodocși ruși din Germania s-au retras din Conferința Episcopilor Ortodocși din Germania (OBKD). „Din nefericire,trebuie să suspendăm în mod provizoriu colaborarea noastră cu OBKD“, a declarat arhiepiscopul Mark Arndt, întâistătătorul eparhiei germane a Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granițelor [Rusiei]. Arhiepiscopul Mark a spus într-un interviu acordat marți, la Munchen Agenției de Știri Catolice (KNA):"[Întreruperea colaborării] este foarte durerosă, dar nici nu putem să aprobăm indirect campania pornită împotriva ortodoxiei în Ucraina și Rusia". Prin aceasta, episcopii ruși din Germania urmează o decizie a conducerii Bisericii Ortodoxe Ruse. Biserica Rusă a dispus încă din luna septembrie ca episcopii ruși să înceteze orice colaborare cu organizațiile bisericești aflate sub conducerea clericilor din Patriarhatul de la Constantinopol. Biserica Ortodoxă Rusă protestează astfel împotriva inițiativei Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol de a forma o biserică autocefală în Ucraina prin ignorarea totală a teritoriului canonic rus.
Intreruperea comuniunii euharistice
Biserica Ortodoxă Rusă a anulat luni orice comuniune liturgică cu Patriarhul din Constantinopol din cauza disputei legate de autocefalia ecleziastică din Ucraina. Prin aceeastă hotărâre se adâncește ruptura dintre principalele centre de putere ale creștinismului ortodox. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a decis că „este imposibil să continue comuniunea euharistică cu Patriarhatul Ecumenic“ și a informat toate bisericile ortodoxe surori prin intermediul departamentului pentru relații externe condus de mitropolitul Ilarion Alfeiev. Acesta a declarat la Minsk: ”Atâta timp cât Constantinopolul nu-și retrage deciziile anti-canonice, laici nu ar trebui să primească sfintele Taine de la clericii Patriarhiei Constantinopolului.”
Înființată în 2010, Conferința Episcopilor Ortodocși din Germania a avut până acum 16 membrii dintre episcopi eparhioți și vicari din șapte biserici ortodoxe care activează pe teritoriul Republicii Federale Germania. Președinte al OBKD este mitropolitul grec-ortodox Augoustinos (80 ani) cu reședința în Bonn. Conform statutelor bisericești, Conferința Episcopilor Ortodocși din Germania este condusă întotdeauna de reprezentantul canonic al Patriarhiei din Constantinopol. OBKD a coordonat numeroaselor inițiative comune ale milioanelor de creștini ortodocși din Germania.
Declarația Mitropolitului Augoustinos:
„Cu dezamăgire și tristețe am luat la cunoștință decizia de ieri a Sfântului Sinod al Patriarhiei Moscovei de a pune capăt comuniunii euharistice cu Patriarhia Ecumenică, al cărei Mitropolit sunt în Germania. După declarațiile făcute în ultimele zile de șeful Biroului de Relații Externe al Patriarhiei Moscovei Metropolitul Ilarion de Volokolamsk era de așteptat să fie luată o asemenea decizie. Aceasta este practic o prelungire a deciziei adoptate la 14 septembrie 2018, prin care Patriarhia Moscovei cerea proprriilor episcopi de a nu mai concelebra înpreună cu noi. De noua decizie sunt acum afectați și preoții și laicii. Ca și în septembrie și acum sunt afectațe parohiile din diaspora unde exista o întrepătrunderea a comunităților celor două patriarhate, așa ca în Germania. Multe experiențe pozitive pe care le-am trait în relațiile reciproce din parohiile eparhiile din Germania, mai ales după depășirea schismei interne dintre Patriarhia Moscovei și Biserica Rusă din Afara Granițelor (2007) și fondarea Conferinței Episcopilor Ortodocși din Germania (2010) mă fac să cred că relațiile de bună coexistență dintre credincioși, preoți și episcopi. Noi am trecut prin situații similare în trecut - înainte de 2007, de exemplu; existau conflicte similare între Patriarhiile din Antiohia și Ierusalim care nu au avut consecințe suplimentare, așa că nu trebuie să privim pesimist în viitor. În ceea ce privește Ucraina preocuparea comună a tuturor creștinilor ortodocși trebuie să fie depășirea înțeleaptă a schismelor bisericești în plan bisericesc nu politic. Aceasta este opinia patriarhului ecumenic din Constantinopol. Biserica Constantinopolului în calitate de biserică mamă este îndreptățită și îndatorată să asigure independența propriei fiice Biserica Ortodoxă a Ucrainei. Dacă fiica mai mare a patriarhiei din Constantinopol , Biserica Ortodoxă Rusă, nu este de accord cu această decizie este foarte regretabil.”