Overbeck devine cel mai tânăr episcop romano-catolic din Germania

Episcopl vicar din Münster Franz-Josef Overbeck a fost ales drept titular al scaunului episcopal din Essen. Având doar 45 de ani Overbeck devine cel mai tânăr episcop titular din Germania. El îl înlocuieşte pe Felix Genn, care în primăvara acestui an a fost înscăunat în Münster. Episcopia cea mai mică din Germania luînd în considerare suprafaţa cu circa 900.000 de credincioşi catolici a trecut deja printr-o reformă hotărâtoare datorită reducerii numărului oficial al credincioşilor. Din cele 259 de parohii au mai rămas după recompactare doar 43 de parohii. Multe posturi de preoţi au fost desfiinţate. Episcopia mai are însă datorii de circa 40. 000. 000 €. Noul episcop născut în localitatea Marl din regiunea Ruhr era de multă vreme pe buzele tuturor drept candidat ideal pentru această poziţie de conducere în biserica catolică. El a studiat la început în Münster şi după aceea în Roma unde şi-a susţinut şi teza de doctorat.

Preot ortodox alungat din Bochum

QUERENBURG În zilele care urmează preotul ortodox rus Aleksejs Ribakovs (33) însoţit de familia sa va părăsi cartierul Querenburg al oraşului Bochum. S-a umplut paharul. Teama pentru siguranţa ambilor copii Daniel (4) şi Alexandra (7) şi pentru siguranţa soţiei Carina(32) este prea mare. Căci de aproape cinci ani preotul ortodox este terorizat şi şicanat în zona în care locuieşte.

Un jaf petrecut duminică seara a fost picătura care a umplut paharul: "Nu doresc să li se întâmple copiilor mei ceva rău" a spus părintele. "Locul acesta a devenit pentru mine prea periculos şi poliţia nu ne poate proteja pe noi zi şi noapte." Preotul cedează astfel terorii vecinilor şi întoarce spatele oraşului în care a trăit zece ani.

Scuipat în faţă

Trei tineri l-au atacat pe preotul rus duminică seara pe când cobora din maşină. La început a curs o ploaie de injurii deosebit de deochiate asupra părintelui Ribakovs. Apoi atacanţii au devenit agresivi, l-au lovit în piept şi l-au scuipat în faţă. Motivul atacului i-a fost spus direct omului îmbrăcat în reverendă: "În cartierul nostru nu ai voie să apari îmbrăcat aşa" şi „Tu creştin aramaic vei fi astfel lovit ca să nu poţi depune o plângere la poliţie!"

Atacul a fost motivat religios

Părintele Ribakovs presupune că în spatele tuturor atacurilor cărora le-a fost ţintă se află o motivaţie religioasă: Maşina i-a fost de denumărate ori mânjită cu fecale sau demontată. "Deseori m-au oprit necunoscuţi pe stradă şi au început să mă ameninţe, să mă înjure sau să mă defăimeze", ne relatează preotul.
La poliţie a reclamat de mai multe ori situaţia. După atacul de duminică poliţia face cercetări.

"Acum mi-e deajuns!" Ribakovs se vede nevoit să părăsescă în grabă oraşul Bochum. Alungat de sentimentul unei ameninţări permanente - şi de teama de a nu li se întâmpla ceva rău celor dragi.

Detalii în publicaţiile "Der Westen" şi "Ruhr Nachrichten".

Super-marketul lui Dumnezeu

“Înainte cu mult timp mergeam în autobuzul vieţii. Şi într-o zi am văzut o plăcuţa pe care scria: Super-marketul lui Dumnezeu. Şi am rămas suprins! Când m-am apropiat, uşa s-a deschis larg şi m-am aflat înăuntru. M-au întâmpinat angajaţii. Şi m-am umplut iarăşi de uimire…erau îngeraşi! Unul dintre ei s-a apropiat zâmbind şi mi-a dat un coş. Cumpără cu înţelepciune tot ce vrei! mi-a zis.

Erau de toate acolo. Întâi am pus în coşul meu multă Răbdare, preţioasa Iubire şi Înţelegere. M-am gândit: acestea îţi trebuie mereu oriunde te-ai duce. În continuare am luat o sacoşă de Înţelepciune şi două sacoşe de Credinţă. Sfântul Duh era peste tot şi L-am lăsat să mă pătrundă. M-am oprit puţin, dar mai încolo am văzut Puterea, indispensabilă în luptă. Imi trebuie şi Binecuvântare, Smerenie şi Recunoştinţă m-am gandit eu. Le-am procurat şi pe acestea.

În sfârşit m-am apropiat de casă pentru plată. Când m-am apropiat, am văzut şi Rugăciunea şi Înfrânarea. Sigur aveam nevoie de amândouă, pentru că ştiam că, odată ieşit din magazin, aveam să întâlnesc păcatul. Pacea şi Bucuria, precum şi Doxologia erau în ultimul raft. Deci m-am apropiat de casă şi l-am întrebat pe înger:

- Cât îţi datorez?

Acela a zâmbit şi a spus cu simplitate:

- Ai luat toate câte ti-au trebuit?

- Da, i-am zis. Cât datorez?

A surâs şi mi-a zis din nou: Suma este plătită de mult. A plătit-o Hristos Cel Întrupat, Cel Răstignit, Cel Înviat!”

Paisie Aghioritul: Mica Filocalie, Editura Edumeniţa, 2009.

90 de morminte creştine profanate

În unul din cimitirele istorice din oraşul Istambul au fost distruse de autori necunoscuţi 90 de monumente funerare creştine. Acest incident nu este unul izolat în ultimii 20 de ani fiind profanate nenumărate morminte din cimitirele creştine. Patriarhul ecumenic Bartolomeu a condamnat în mod ferm incidentul cu ocazia unei vizite pe care în cimitirul Valukli aflat în imediata apropiere a ultimei mănăstiri ortodoxe din regiune. După cum a remarcat agenţia de presă Asianews presa locală nu a relatat nimic despre acest incident. Această atitudine continua tradiţia presei turceşti care ignoră problemele minorităţii creştine. Doar filmul „Guz Sancisi“ produs de tânăra regizoare Tomris Giritlioglu a atras atenţia asupra persecuţiilor la care sunt supuşi creştini într-o ţară ce doreşte a fi integrată în Uniunea Europeană.

Alte informaţii pot fi accesate pe următoarele pagini:

* Vandals demage Valukli
* Istanbul: 90 christliche Gräber geschändet
* Christian tombs desecrated in an historic Istanbul cemetery

Moartea dreptului

"Dreptul care moare osândeşte pe nelegiuiţii care trăiesc, iar tinereţea ajunsă la grabnică desăvârşire osândeşte lungile bătrâneţi ale celui nedrept.
Vor vedea sfârşitul înţeleptului, dar nu vor înţelege ce sfat a avut Dumnezeu cu el şi pentru ce l-a pus bine pentru Sine" (Înţelepciunea lui Solomon 4, 16-17)

Cunoaşterea voii lui Dumnezeu

"Sfântul Siluan spunea: “Este bine ca întotdeauna şi în toate să căutăm călăuzire de la Dumnezeu, ce şi cum trebuie să facem sau să grăim.” Cu alte cuvinte, în fiecare situaţie în parte datori suntem să căutăm a cunoaşte voia lui Dumnezeu şi căile spre a o împlini. Căutarea voii lui Dumnezeu este cea mai importantă lucrare a vieţii noastre, căci cel care ajunge să se afle pe calea ei este prins în viaţa dumnezeiască, cea veşnică. La cunoaşterea voii lui Dumnezeu se poate ajunge pe mai multe căi. Una din ele este cuvântul lui Dumnezeu, poruncile lui Hristos. Însă, în poruncile Evangheliei, în ciuda înaltei lor desăvârşiri- sau, mai bine zis, în virtutea desăvârşirii lor- voia lui Dumnezeu se exprimă în sensul ei general şi ultim, iar omul, întâlnind în viaţa sa de zi cu zi o nesfârşită varietate de situaţii, adesea nu ştie ce să facă pentru ca lumea sa să se integreze cursului voii lui Dumnezeu. Pentru ca fapta sa să aibă un sfârşit bun, nu este destul să cunoaştem doar expresia generală a voii lui Dumnezeu în, de pildă, porunca de a iubi pe Dumnezeu din toată inima, din toată mintea, din toată puterea sa şi pe aproapele ca pe sine însuşi; mai trebuie încă şi luminare de la Dumnezeu în ce priveşte mijloacele împlinirii acestor porunci în realitatea zilnică a vieţii; mai mult pentru aceasta avem neapărată nevoie de puterea cea de Sus."

Arhimandritul Sofronie: DIN ÎNVĂŢĂTURILE SFÂNTULUI SILUAN

Despre lacrimi

Fraţii mei, Dumnezeu n-are trebuinţă de lacrimile noastre şi nici nu voieste ca omul să plângaă din durerea inimii; ci mai mult să se veselească întru dragostea către El prin râsul sufletului.

Înlătură păcatul şi atunci toată amărăciunea lacrimilor vărsate din ochii trupeşti va fi de prisos. Nu este nevoie de medicament acolo unde nu există rană. Înainte de cădere, Adam n-a varsat nici o lacrimă, după cum la fel nu se va mai plânge după inviere şi după distrugerea păcatului, "pentru ca atunci nu va mai exista nici durere, nici intristare, nici suspin" (cf. Apocalipsa 9,4).

Am vazut pe unii care-şi plângeau păcatele şi am vazut pe alţii care plângeau pentru că nu li s-a dat şi lor darul lacrimilor. Cu toate că aceştia din urma aveau şi ei darul lacrimilor, totuşi se umileau ichipuindu-şi ca le lipseşte, şi astfel din pricina acestei bune neştiinţe rămâneau feriţi de primejdia jefuirii. Aceştia sunt cei despre care s-a zis: "Domnul întelepteste pe orbi" (Psalmul 145, 8).

Se întamplă deseori ca lacrimile să înalţe [scil. să facă semeţi] pe cei putin întăriţi în virtute [gr. pe cei "usori" ] De aceea ele nici nu se dau oricui. Dacă însă unii dintre aceştia le caută, să se socotească pe sine nenorociti şi să se osandească cu suspine, cu tânguire, cu scârbă şi cu adanca întristare a sufletului, cu nesiguranţa care toate sunt iîn stare a ţine locul lacrimilor, ferindu-i în acelaşi timp de orice primejdie, ca unii ce socotesc că nu le sunt de "nici un ajutor."

Sfântul Ioan Scărarul

Curăţia inimii

"Dacă inima noastră n-a devenit încă curată, e evident că şi formele frumosului nu putem sa le privim curat, deci fără să păcătuim, fiindcă toate sunt curate celor curaţi...aşa încât, în loc să acceptăm o vrajă mincinoasă , cu riscul de a moleşi sufletul nostru, se impune să ne itnoarcem spre curăţia noastră lăuntrică. Sufletul care nu este contemplativ, adică cel care nu are acea curaţie care-l duce la contemplarea lui Dumnezeu, vede lumea exterioară prin prisma patimilor lui."

(Teoclit Dionisiatul: Dialoguri la Athos, Deisis: Sibiu 2004, p.88)

Un nou proiect de lege al Uniunii Europene vrea să interzică simbolurile creştine

Dacă ar fi după vrerea Uniunii Europene (UE) ar putea fi interzise în perioada imediat următoare toate simbolurile creştine care sunt expuse în public. Uniunea Europeană lucrează la un proiect ce prevede printre altele ca ateiştii să poată depună plângere împotriva simbolurilor religioase cum ar fi de exemplu crucile sau troiţele.

Simbolurile creştine ar putea dispăre din clădirile publice. La fel ca publicitatea blasfemiatoare, căci proiectul legislativ al UE ar permite atât creştinilor cât şi ateiştilor să atace juridic orice simbol, text sau comportament care ar fi considerat de aceştia discriminator. După cum relatează ediţia online a cotidianului britanic "Daily Mail" aceste noi norme ar putea duce la excluderea crucifixelor din sălile de clasă. Legea va avea aplicabilitate asupra tuturor instituţiilor în care vor fi accesibile servicii publice cum ar fi spitalele, clădirile asociaţiilor caritabile creştine, hotelurile, instanţele de judecată sau închisorile.

În prezent exisă nenumărate reglementări în interiorul UE care privesc interzic discriminarea prin simboluri la locul de muncă. Experţii juridici apreciază că după aprobarea legii un val de procese va inunda judecătoriile. Biserica din Anglia crede că inclusiv spitalele şi ospiciile proprii ar putea fi obligate să renunţe la simbolurile creştine şi la rugăciunile publice.

Simon Calvert de la "Christian Institute" a spus că această lege va deschide "cutia pandorei": "Ce se va întampla cu Bibliile din Hoteluri? . Vor scoate judecătoriile scenele Naşterii Domnului din pieţele de crăciun?"

O decizie legată de această lege va fi adoptată încă anul acesta. Decizia este o parte a directivei UE privind discriminarea legată de orientarea sexuală, handicap, vârstă sau credinţă religioasă. Criticii acesteii iniţiative legislative wăd în noua lege doar o nouă metodă de a cenzura libertatea de exprimare.

Autobuzul ateiştilor în Lucerna

Societatea de transport public din Lucerna, Luzerner Verkehrsbetriebe (VBL), a fost încântată de ideea autobuzului ateist londonez şi a dorit să pună în circulaţie autobuze placate în mod asemănător. Inscripţia care ar fi trebuit să fie pusă pe aceste autobuze era: "Probabil că Dumnezeu nu există. Nu îţi mai fă griji [în privinţa asta], şi trăieşteţi viaţa." Surprinzător au apărut însă ameninţări serioase.

Autori deocamdată necunoscuţi au ameninţat cu incendierea acestor autobuze dacă vor vi puse în circulaţie inscripţia ateistă. Liber-cugetătorii care susţin această misiune acuză pe catolicii că ar planifica atentatele şi că s-ar inspira din vechile acţiuni de vânătoare a vrăjitoarelor pe care biserica catolică le-a făcut în evul mediu.

Că astăzi în oraşul Lucerna trăiesc şi nenumăraţi musulmani care ar fi mai tentaţi de a apăra ideea existenţei lui Dumnezeu prin acţiuni explozive este o realitate care nu pare a fi remarcată de nimeni din cercul ateiştilor liber cugetători. Pentru aceşti aşa-zişi "liber cugetători" ameninţările violente sunt doar o dovadă a extremismului de care ar da dovadă toţi creştinii religioşi. Societatea de transport public a hotărât între timp să renunţe la această acţiune din motive de securitate.

Reacţii creştine faţă de închiderea mănăstirii Mor Gabriel

Duminică, 25 ianuarie 2009, au demonstrat la Berlin mii de oameni protestând împotriva închiderii mănăstirii Mor Gabriel şi a alungării ultimilor armeni creştini din Turcia. Organizatorii protestului au fost plăcut surprinşi constatând că piaţa Domului care a fost definită drept punct de adunare pentru începerea demonstraţiei s-a arătat a fi neîncăpătoare şi manifestanţii au invadat Lustgarten, unul dintre celebrele parcuri ale Berlinului.

Cum însă s-a ajuns la o demonstraţie de asemenea amploare în Berlin, când mănăstirea Mor Gabriel este la mii de kilometri depărtare şi când nemţii nici măcar nu sunt ortodocşi sirieni ci în Berlin în marea lor majoritate protestanţi? Pentru a putea răspunde acestei întrebări ar trebui să ştim câte ceva despre mănăstirea Mor Gabriel: Această mănăstire cunoscută sub numele de Mănăstirea Deyrulumur sau Mănăstirea Sfântul Gabriel este cea mai veche mănăstire ortodoxă siriacă din lume. Ea este asezată pe platoul Tur Abdin, în apropiere de Midyat, în provincia Mardin, Turcia. Tur Abdin este o regiune deluroasă din sud-estul Turciei, aceasta cuprinzând jumatatea estica a Provinciei Mardin, şi Provincia Sirnak, aflata la vest de Tigru, aproape de granita cu Siria. Mănăstirea găzduieşte zeci de mii de pelerini, care vin să se închine şi să-i admire zidurile vechi de peste 1600 de ani.

Mănăstirea care datează din anul 397 a fost pentru secole un centru duhovnicesc şi cultural şi economic al creştinilor sirieni. Aici au trăit mii de călugări într-o regiune paradisiacă aflată între Eufrat şi Tigru. Cu timpul, după invazia islamică, oamenii din regiune au părăsit creştinismul de bună voie sau de nevoie. În ultima sută de ani prezenţa creştină din Turcia a scăzut de la 33 % la doar 1%. După genocidul împotriva armenilor din 1915, în regiune satele depopulate au fost ocupate rând pe rând de musulmani de etnie kurdă sau turcă. iar creştinii care au scăpat masacrului au fost vânduţi ca robi sau alungaţi fără a avea drept de revenire în Turcia. Din cei circa 500 000 de creştini care traiau în Tur Abdin acum 100 de ani au ramas azii circa 1 000. Jihadul împotriva creştinilor de aici este deosebit de bine documentat iar urmele lui se văd şi astăzi. În localitatea Hesno d-Kifo au fost torturaţi şi omorâţi de către soldaţii turci circa 500 de creştini iar trupurile lor au fost aruncate în Tigru după cum relatează observatorul preşedintelui american de la acea vreme generalul James G. Harbord. În aceeaşi perioadă mănăstirea Mor Gabriel a fost atacată de un trib kurd, toţi călugării au fost martirizaţi iar preţioasele manuscrise ale bibliotecii au fost arse. Kurzii de astăzi, urmaşii celor care au organizat genocidul împotriva creştinilor au mai tolerat o vreme mănăstirea până în anul 2008 când au depus o plângere la tribunalul din Midyat.

Deoarece mănăstirea a fost întemeiată într-o vreme când nu existau nici cărţi funciare şi nici măsurători cadastrale nu se efectuau nimeni nu a avut obiecţii, în perioada postbizantină, faţă de proprietăţile mănăstirii. Otomanii au consfinţit prin hrisoave teritoriile care aparţineau mănăstirii, iar aceste titluri de proprietate au fost respectate până acum şi de republica turcă. Dar lucrurile se schimbă. Trei sate cu locuitori kurzi care îşi creşteau animalele şi pe pământul mănăstirii au fost deosebit de supărate că mănăstirea şi-a construit un gard de piatra care să nu mai permită animalelor accesul pe terenurile proprii. Acum mănăstirea a fost chemată în faţa justiţiei pentru a demola propria construcţie şi a ceda pământul pe care îl are în proprietate locuitorilor musulmani. Musulmanii au argumentat că oricum mănăstirea "posedă mai mult pământ decât este nevoie pentru rugăciune", că ar fi distrus morminte musulmane la construirea zidului şi că pentru întemeierea acestei mănăstiri s-ar fi demolat o moschee al cărie pământ trebuie acum recuperat cu ajutorul instanţelor. Cu toate că la vremea întemeierii mănăstirii, în anul 379, nici profetul Mahomed nu văzuse lumina zilei şi nici moschei nu existau totuşi, în secolul al XXI-lea, pentru toate aceste fapte trebuie să răspundă în faţa justiţiei arhiepiscopul Timotheos Samuel Aktas după cum este de părere procuratura turcă care l-a chemat pe arhiepiscop la tribunal. Decizia primei instanţe nu a fost nici în favoarea kurzilor nici în favoarea mănăstirii, judecătorul decizând că planurile oficiului cadastral din Midyat alcătuite în secolul XX în detrimentul mănăstirii ar fi relevante. Această decizie dezpropietăreşte mănăstirea de trei cimitire şi o biserică.

Termenele prezentării în instanţă denotă caracterul politic al demersului. Cei trei primari susţinuţi de partidul naţionalist turc AKP l-au chemat pe arhiepiscupul din Mor Gabriel la tribunal în ziua de 25 decembrie ştiind că acesta nu se va putea prezenta datorită obligaţilor liturgice pe care le are.

Creştinii neortodocşi din Germania, al căror număr a depăşit cifra de 15 000, au protestat la Berlin pentru susţinerea creştinilor armeni, şi au atenţionat clasa politică germană despre intoleranţa islamului chiar dintr-o societate care se pretinde occidentală şi democratică cum este cea din Turcia. Pe când o susţinere asemănătoare din partea creştinilor ortodocşi din România?

Înregistrarea demonstraţiei de protest din Berlin poate fi vizionată aici.