Gâlceava călugărească - 500 de ani de la Disputa din Heidelberg

În data de 26 Aprilie a anului 1518  Martin Luther avea ocazia să își susțină o parte din tezele proprii în cadrul conventul anual al ordinului călugărilor augustinieni din Germania. Prin aceasta se declanșează răspândirea publică a ideilor lui Luther în partea de sud vest a Germaniei.  Acest eveniment istoric a fost comemorat printr-o serie de evenimente de către Biserica Evanghelică din Baden și de către renumita Universitate Heidelberg. Un act festiv a avut loc în 26 aprilie în Aula Magna din vechea universitate. Rectorul Bernhard Eitel și episcopul evanghelic Johannes Cornelius Bundschuh au rostit cuvintele introductive. Decanul Facultății de Teologie dien Heidelberg a prezentat contextul istoric al  Disputei din Heidelberg.  Germanistul Joachen Hörisch și profesoara de teologie sistematică Friederike Nüssel au încercat să prezinte  câștigul adus de această celebră dispută pentru timpul actual. Duminică 29. Aprilie 2018 simpozionul dedicat acestui eveniment s-a încheiat cu o slujbă religioasă în catedrala Sfântului Duh din Heidelberg la care a predicat cea mai cunoscută teoloagă luterană germană a momentului doamna Margot Käßmann. 

Disputa din Heidelberg a fost platforma oferită lui Martin Luther de către duhovnicul și învățătorul acestuia Johannes von Staupitz, întâistătătorul călugărilor augustinieni din imperiul german, pentru a discuta, după metode academice, propunerile de reformă care erau deja vehiculate în rândul călugărilor augustinieni. Manuscrisul și foile tipărite pentru uzul celor care trebuiau informați sau  care patricipau ca ascultători la disputa publică nu s-au păstrat. O copie timpurie a acestor documente publicată în Olanda a fost găsită de către istoricul bisericesc Walther von Loewenich. Acesta analizează și descrie tezele disputate în Heidelberg în lucrarea ”Theologia Crucis” pe care le cataloghează ca fiind un punct important în drumul lui Luther spre Reformă.

Întradevăr tezele din Heidelberg bazate pe Sfânta Scriptură și pe citate din sfinții părinți prezintă o concentrare radicală a tuturor opiniiilor teologice din lucrările pe care Luther le-a scris până la acea dată. Luther renunță la gândirea metafizică tradițională care îl reprezenta pe Dumnezeu drept un motorul omniprezent al mișcării când afirmă: ”Nu se numește cu bună dreptate teolog acela care vede și înțelege făptura cea nevăută a lui Dumnezeu prin lucrurile Lui [din cosmos], ci se numește cu bună dreptate teolog cel care prin ființa văzută și îndreptată spre lume a lui Dumnezeu[= prin Iisus Hristos] înțelege realitatea concretă a patimii și crucii [Mântuitorului]. Doar de la Crucea Mântuitorului - accentuează călugărul augustinian față de toți cei prezenți - se poate obține o înțelegere potrivită a lui Dumnezeu. Numai atunci când   îl vedem pe Dumnezeu în Hristosul care suferă, în taina Lui cea ascunsă în slăbiciunea și lipsa de apărare a  celui Răstignit îl putem recunoaște cu adevărat. Dumnezeul cel Răstignit este singurul care inversează prin jertfa sa toate categoriile puterii și ale afirmării de sine, este singura formă prin care poate fi receptată realitatea divină. Iar singurul mod prin care ne putem raporta la acest Dumnezeu a cărui tărie se arată în slăbiciunea maximă a Lui este actul credinței. Luther întrerupe prin asta  alianța dintre puterea politică și puterea religioasă care stăpânea spațiul public din vremea antichității târzii. Renunță la teologia gloriei și a biruinței creștinismului asupra tuturor concurențelor religioase și se (re-)întoarce la teologia crucii.

Această radicalitate a teologiei crucii nu va fi urmărită însă consecvent nici de Martin nici de bisericile evanghelice care s-au născut din reforma lui. Doar din revelarea lui Dumnezeu în suferința de pe cruce nu se pot face nici alianțe cu puternicii veacului de acum, nici nu se poate construi o teologie istorică pe care să se fi fundatentat în vremea aceea poporul creștin sau națiunea creștină ori să se poată argumenta  în zilele noastre din puct de vedere teoretic drepturile fundamentale sau drepturile omului.   De la teologia crucii s-a argumentat în apusul creștin doar un lucru: expansiunea ideologică a unor interese de stăpânire. În cel Răstignit Dumnezeul creștinilor este de partea celor care au pierdut orice importnță socială  și prin Cel Răstignit Dumnezeu este una cu cei aflați în suferință. Durerea existențială a morții absolute lui Dumnezeu (pe Cruce) pe care o formuleză fiul unui pastor evanghelic Friederich Nitzsche este ultima radicalizare a înțelegerii lucrării lui Dumnezeu plecând de la Persoana lui Iisus Hristos după cum a fost aceasta prezentată în teologia lui Luther. 

Aceaste teze radicale din teologia crucii nu au fost discutate decât parțial la Heidelberg. Știm aceasta din dintr-un raport adresat filologului Beatus Rhenanus de către călugărul dominican Martin Bucer, reformatorul de mai târziu al Straßburg-ului. Cauza acestei ignorări parțiale nu a fost doar lipsa timpului ci și din cauză că Luther nu a dorit să își încarce și provoace prea mult ascultătorii.  Martin Bucer a fost extraordinar de încântat de opiniile teologice exprimate de Luther încât a devenit imediat din adept al lui Erasmus din Roterdam ucenic al lui călugugărului cerșetor și harismatic din Wittenberg. Același lucru se poate spune și despre studenții teologi din Heidelberg care au fost electrizați de tezele lui Luther și care mai târziu au aplicat reformat viața bisericească cum ar fi: Johannes Breny, Theobald Billicanus, Franz Irenicus,  Erhard Schnepf, Martin Frecht, Sebastian Franck și Sebastian Münster. Prelegerea unică a lui Luther în mănăstirea augustinienilor din Heidelberg a contribuit la marcarea definitivă a multori intelectuali din acea epocă care au contribuit la răspândirea acestor idei mai ales în orașele imperiale.

Textul latin al tezelor poate fi consultat în volumul întâi al ediției critice a operelor lui Luther publicat la Weimar (https://archive.org/details/werkekritischege01luthuoft) paginile 353-355 și pledoaria argumentativă susținută de Luther se poate analiza în cele 20 de pagini care urmează. 

Ungaria blochează extinderea cooperării dintre NATO și Ucraina

Statul ungar face presiuni pentru ca minoritatea maghiară din Rutenia să aibă în continuare învățământ în limba maternă

Potrivit rapoartelor din mass-media Ungaria blochează o cooperare mai strânsă dintre NATO și fosta republică sovietică a Ucrainei, cooperare care după dorința alianței nordatlantice ar trebui extinsă și consolidată. Prin urmare, nu este încă clar dacă o reuniune a comisiei NATO-Ucraina planificată pentru săptămâna viitoare la nivel de ambasadori  ambasadori poate avea loc așa cum sa prevăzut.

Germania și alte zece țări dintre cele 29 de state membre ale NATO au cerut, într-o scrisoare comună, guvernului maghiar ”să nu soluționeze conflictele bilaterale” în cadrul alianței militare. Până în prezent nu există din partea sediul NATO de la Bruxelles nici o confirmare nici o negare a existenței acestei cereri scrise în schimb se face doar referile la "proiecte în curs de desfășurare" cu Ucraina, care ar continua.

„Conflictul bilateral“ în cauză amintit a fost provocat de către parlamentul ucrainean și președintele ucrainean Petro Poroșenko  care au anulat drepturile minorităților de a avea învățământ în limba maternă. Noua lege este considerată discriminatorie de către Comisia de la Veneția a Consiliului Europei. Legea stipulează că începând cu anul 2020 școlile elementare vor folosi exclusiv limba ucraineană. Astfel reforma menită să integreze pupulația rusofilă din estul și sudul țării discriminează automat și pe etnicii maghiari, români sau polonezi din Ucraina.

Minoritatea maghiară din Ucraina trăiește comasată în Rutenia - o zonă care a fost adăugată  Republicii Sovietice Socialiste din Ucraina în 1946. Din 1920 până în 1939 ea a aparținut Cehoslovaciei, iar anterior imperiului austro-ungar . Astăzi trăiesc Transcarpatia aproximativ un milion de oameni dintre care aproximativ 150.000 de maghiari, 30.000 de ruși și 30.000 de români, aceștia din urmă, în principal, în zona de sud-est.

Ministrul maghiar de externe Péter Szijjarto anunțase deja în luna octombrie că va ridica împreună  cu guvernul român presiune asupra guvernului ucrainean pentru a împiedica apropierea Ucrainei de EU astfel încât fosta republică sovietică să fie obligată să anuleze noua lege a educației. "Petro Poroșenko", declara în acel moment Péter Szijjarto, "a vorbit până acum despre o Ucraina Europeană - acum el poate uita asta".

După demonstrații anti-maghiare și profanare monumentelor memoriale ungare de către naționaliști ucrainieni politicienii Fidesz (Uniunea Civică Maghiară) au cerut săptămâna trecută OSCE să trimită observatori pentru a proteja minoritatea maghiară. 

Ar fi de dorit ca și politicienii din București și Chișinău să aibă aceeași atitudine fermă  față de guvernul ucrainian cum o au politicienii ungari. Mai ales că minoritatea română din Ucraina conform ultimului recensământ se cifrează la peste 508.600 locuitori 

https://constantinprihoanca.blogspot.com/2017/12/ungaria-blocheaza-extinderea-cooperarii.html

Culegere de texte liturgice și doctrinare publicate în limba tailandeză

Cu binecuvântarea arhimandritului Oleg Cherepanin, reprezentantul oficial al Bisericii Ortodoxe Ruse în Thailandei și protopop al tuturor parohiilor ortodoxe din regatul tailandez, au fost pubilcate două cărți noi. Prima dintre ele Trebnicul - o colecție liturgică iar cea de a doua este traducerea lucrării ”Biserica Ortodoxă: Istorie și Învățăturii” a episcopului Alexander Mileant (*1938 - † 2005). Lansarea celor două lucrări a vut loc luni 4 Decembrie 2017.

Colecția liturgică conține slujbele celebrate cel mai des în parohiile ortodoxe din Thailanda și anume vecernia mare, utrenia din sărbători, ceasurile și Sfânta Liturghie.
Cartea ”Biserica Ortodoxă: Istorie și Învățăturii” a episcopului Alexander Mileant a fost tradusă din limba engleză de către Irina Kultkhida Luangiosluachakul. Ilustrațiile au fot realizate la Moscova de către artista plastică ortodoxă Elena Cherkasova.  Comisia editorială a fost coordonată de către  Ksenia Bychkova. Sprijinul financiar pentru publicare a fost furnizat de Fundația Bisericii Ortodoxe din Thailanda.

Cărțile vor fi disponibile în toate parohiile ortodoxe din Thailanda. Biserica Ortodoxă Rusă are opt parohii și o mănăstire în această țară. 

Photo: orthodox.or.th

https://constantinprihoanca.blogspot.com/2017/12/culegere-de-texte-liturgice-si.html

Arena Postului cel Mare

Stadionul virtuților s-a deschis. Cei ce voiți să vă nevoiți intrați, încingându-vă cu nevoința cea bună a postului. Că cei ce se luptă după lege, după dreptate se și încununează. Și luând toată întrarmarea Crucii să ne luptăm împotriva vrăjmașului, ca un zid nestricat ținând credința, și ca o platoșă rugăciunea, și ca un coif milostenia. În loc de sabie, postul care taie toată răutatea de la inimă. Cel ce face acestea va primi cununa cea adevărată de la Împăratul tuturor, Hristos, în ziua judecății.`` 

( Stihira a VII-a de la Laude-Triod, Duminica izgonirii lui Adam din Rai)

Drahma cea împărătească

”Eu sunt, Mântuitorule, drahma cea împărătească, pe care ai pierdut-o de demult; dar aprinzând făclie pe Mergătorul înaintea Ta, Cuvinte caută și află chipul Tău.” 


Cântarea a 6-a a Canonului Cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul. Luni seara în a cincea săptămână din Sfântul și Marele Post al Paștilor din Anul Mântuirii 2015

PRIMA DINTRE TAINE: BOTEZUL DOMNULUI

Botezul Domnului se mai numeşte şi Dumnezeiasca Arătare, întrucât cu acest prilej S-a arătat în chip văzut singurul Dumnezeu Adevărat, Cel în Treime închinat: Dumnezeu-Tatăl prin glasul din cer, Dumnezeu-Fiul – Cel întrupat – prin botez, Dumnezeu-Duhul Sfânt – prin pogorârea asupra Celui Botezat. Aici se arată şi taina legăturilor dintre ipostasurile Sfintei Treimi: Dumnezeu-Duhul Sfânt de la Tatăl purcede şi întru Fiul se odihneşte, dar nu purcede din El. Se mai arată aici şi că iconomia întrupării pentru a noastră mântuire a fost săvârşită de Dumnezeu-Fiul cu împreună-lucrarea Duhului Sfânt şi a lui Dumnezeu- Tatăl. Se mai arată şi faptul că mântuirea fiecăruia nu se poate săvârşi altfel decât în Domnul Iisus Hristos, cu harul Sfântului Duh, prin bunăvoirea Tatălui. Toate tainele creştinătăţii strălucesc aici cu lumina lor dumnezeiască şi luminează minţile şi inimile celor ce cu credinţă săvârşesc această mare prăznuire. Veniţi să ne înălţăm cu mintea şi să ne afundăm în contemplarea acestor taine ale mântuirii noastre, cântând: „în Iordan botezându-te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat”, care chiverniseşte în chip treimic mântuirea noastră şi ne mântuieşte în chip treimic.

Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, traducere din limba rusă și note de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sofia, București, 2011)

Creştinii fug din faţa forţelor califatului islamic ISIS

Miliţiile califatului islamic ISIS cuceresc din ce în ce mai multe teritorii în nordul Irak-ului. După informaţiile oferite de patriarhul creştinilor caldei sunt peste 100 000 de creştini refugiaţi. Militanţii jihadişti, a declarat partiarhul Louis Sako, distrug crucile de pe biserici şi incendiază cărţile şi lăcaşurile de cult creştine. Luptătorii califatului islamic au cucerit, după cum relatează martorii ocular, cel mai mare oraş creştin Al-Hamdaniya (Qaraqosh) din regiune. Oraşul se află la circa 30 de km distanţă de Mossul. Cei circa 50 000 de locuitori sunt în majoritate creştini şi aparţin Bisericii Ortodoxe din Siria sau Bisericii Catolice Siria. Pentru a fugi din faţa persecuţiei islamice creştinii au mers pe jos până în zonele administrate de către curzi după ce au fost obligaţi de membrii miliţiilor să-şi abandoneze vehicolele la punctele de control instaurate de noul califat ISIS, ne relatează patriarhul Louis Sako într-o luare de poziţie acordată organizaţiei parisiene “Fraternité en Irak”. Printre refugiaţi se află şi mulţi copii, bătrâni şi femei gravide. Iar temperaturile de peste zi urcă şi la 55 de grade Celsius.

Consiliul mondial al creştinilor aramaici asirieni a informat prin biroul suedez de presă din localitatea Södertälje  că peste 40.000 de familii aramaice care însumează circa 200 000 de persoane s-au refugiat din regiune. “Moştenirea din Ninive este acum pustiită de neamul vechi al creştinilor”  se spune într-o declaraţie din ziua de joi 7 august 2014.

După cum relatează "Fraternité en Irak" citând surse din conducerea Bisericii Siriene trupele kurde care asigurau protecţia oraşului Al-Hamdaniya  s-au retras complet din oraş începând cu miezul nopţii. Trupele militare s-au repliat în nord deoarece nu puteau face faţă presiunii exercitate de frontul islamic.Înainte de aceasta a căzut în mâinile islamiştilor şi oraşul creştin Tel Keppe de unde a fost izgonită armata kurdă. După relatările martorilor ocular  majoritatea familiilor creştine au fugit pe jos spre provincia Dahuk din Kurdistanul Irakian.

Întregul teritoriu creştin din regiunea Mossul se află în mâinile jihadiştilor islamici. Acest pământ pe care s-au aflat în antichitate cetăţile Nimrod şi Ninive a fost locuit de creştini încă din primele secole ale erei noastre. După invazia americană din Irak care a avut loc în anul 2003 tot mai multe familii creştine au fost nevoite să părăsească zona.Arhiepiscopul caldeilor din Kirkuk şi Sulaimanija, Joseph Thomas, a declarat acenţiei France-Press: „Este o catastrofă, o situaţie tragică. Apelăm la Consiliul de Securitate al ONU să intervină imediat.” […]

Heidelberg, 08. August 2014