Despre Chip-uri, inteligență artificială și sfârșitul omului „pur digital”: o analiză teologică ortodoxă

De la siliciu la suflet

Articolul publicat azi de Telepolis sub titlul „Speicherchips aus China: Wie CXMT sich in Xiaomis Flaggschiffe vorarbeitet” și documentarul video al GamersNexus, „The Rise of Chinese Memory”, descriu un fenomen aparent strict tehnic și geopolitic: ascensiunea industriei chineze de memorii semiconductoare, în special a companiei CXMT (ChangXin Memory Technologies), și implicațiile sale pentru piața globală de DRAM(Dynamic Random Access Memory), NAND (NAND flash) și HBM (High Bandwidth Memory). 

La o primă vedere, subiectul pare complet străin de teologia ortodoxă. Și totuși, tocmai această aparentă distanță constituie miza cea mai profundă: tehnologia nu mai este un simplu instrument, ci devine un mediu total în care omul își trăiește viața, își formează identitatea și, în cele din urmă, își definește destinul. Întrebarea teologică fundamentală – cine este omul? – nu mai poate fi ocolită atunci când infrastructura care susține inteligența artificială, comunicațiile globale și economia digitală este controlată de câțiva actori statali și corporativi.

Ce se ascunde în spatele cipului LPDDR6

CXMT a început producția de masă a memoriei LPDDR6, cu o capacitate de 16 GB și o rată maximă de date de 12.800 Megabiți pe secundă, iar Xiaomi 18 Fold va fi primul smartphone de flagship care o va integra. Și gigantul Apple dorește să profite de acest tip de memorie, însă conjungtura geopolitică și sancțiunile economice îndreptate împotriva Chinei nu oferă momantan această posibilitate. Acestă nouă tehnologie nu este o simplă îmbunătățire incrementală. LPDDR6 este proiectat pentru a susține edge computing – adică procesarea datelor direct pe dispozitiv, nu în cloud – și pentru a alimenta aplicații de inteligență artificială care rulează local. Cu alte cuvinte, cipul nu este doar „memorie”; este infrastructura materială a unei noi forme de inteligență distribuită.

Documentarul GamersNexus lărgește tabloul: China a reușit, în ciuda blocadelor tehnologice și a controalelor la export impuse de Occident, să își construiască o industrie națională de memorii care amenință dominația Samsung, SK Hynix și Micron. Contextul este crucial: prețurile RAM-ului au atins niveluri record tocmai din cauza cererii generate de inteligența artificială, OpenAI rezervând 40% din capacitatea globală de memorie pentru viitor. Altfel spus, inteligența artificială consumă lumea materială – minerale, energie, apă, forță de muncă – într-un ritm care transformă geografia economică și politică a planetei.

Această realitate tehnică are o consecință filozofică imediată: Inteligența Artificială nu este „imaterială”. Ea depinde de lanțuri de aprovizionare, de fabrici, de geopolitică. Iar teologia ortodoxă, care nu separă niciodată duhul de materie – dimpotrivă, vede materia ca purtătoare a energiilor divine – nu poate ignora această întrupare a puterii tehnologice.

Theosis împotriva transumanismului

În antropologia ortodoxă, omul nu este o monadă izolată, ci o ființă creată după chipul lui Dumnezeu (Facere 1, 26) și chemată la îndumnezeire prin har. Această chemare nu este o auto-transcendență autonomă, ci o comuniune iubitoare cu Dumnezeu, care presupune libertatea, smerenia și lucrarea duhovnicească. Patriarhul Daniel al României a subliniat recent că tehnologia este un dar de la Dumnezeu, dar devine problematică atunci când încearcă să înlocuiască omul în loc să îl servească. „Omul nu este doar o funcție biologică sau digitală utilă în societate, ci o persoană creată după chipul Dumnezeului personal și veșnic, chemată la viața veșnică și la îndumnezeire”.

Aici apare conflictul fundamental cu ideologia transumanistă care animă o mare parte din dezvoltarea actuală a Inteligenței Artificiale și a biotehnologiei. Transumanismul promite depășirea limitelor umane prin tehnologie: longevitate indefinită, augmentare cognitivă, înlocuirea corpului biologic cu suporturi cibernetice sau digitale. Din perspectivă ortodoxă, aceasta este o soteriologie artificială – o încercare de a obține mântuirea (eliberarea de suferință, moarte și limită) fără Dumnezeu, fără pocăință, fără har. Omul transumanist vrea să fie „mai mult decât uman” prin propria putere, în timp ce creștinismul spune că omul este chemat să fie „mai mult decât uman” prin har, primind ceea ce nu poate dobândi singur.

Un studiu recent publicat Marius Dorobanță în Theology and Science arată că enciclica Magnifica Humanitas a Papei Leon al XIV-lea propune o antropologie rivală transumanismului, iar teologia ortodoxă poate contribui decisiv prin distincția patristică între nous (intelectul spiritual, organul contemplării) și dianoia (gândirea discursivă, rațională). Inteligența artificială poate imita dianoia – poate procesa informații, poate genera text, poate recunoaște tipare – dar nu poate avea nous, pentru că nous nu este o funcție computațională, ci o capacitate a persoanei de a intra în comuniune cu Dumnezeu. A confunda cele două înseamnă a reduce omul la o mașină sofisticată.

Pierderea sacrului și „digitalizarea” vieții duhovnicești

Patriarhul Daniel a avertizat că adevărata tragedie contemporană nu este o „revoltă a roboților”, ci pierderea simțului sacrului prin tehnologizarea exhaustivă a vieții. Când omul trăiește permanent într-un mediu algoritmic – feed-uri personalizate, asistenți vocali, recomandări automate, evaluări permanente – capacitatea de a tăcea, de a contempla, de a se ruga se atrofiază. Rugăciunea lui Iisus, rugăciunea inimii, este o lucrare de nepsis (trezvie), o veghere asupra gândurilor și o curățire a minții. Un mediu care fragmentează atenția, care recompensează reacția instantanee și care colonizează chiar și timpul liber cu conținut generat algoritmic este ostil acestei lucrări.

Profesoara Dimitra Koukoura de la Universitatea Aristotel din Salonic a arătat că Inteligența Artificială poate fi utilă în pregătirea omiliilor – pentru informații biblice, referințe, structură –, dar o omilie adevărată este „un produs al rugăciunii”, nu al generării de text. Aceasta nu este o opoziție față de tehnologie, ci o afirmație despre natura cunoașterii duhovnicești: ea nu se dobândește prin acumulare de date, ci prin curățirea inimii. „Cunoașterea mecanică este rece, nu are aceste calificări”, a spus Koukoura, pentru că omul este „și suflet, și bucurie, și tristețe, și vedere”. IA poate simula empatia, dar nu poate iubi; poate genera cuvinte despre Dumnezeu, dar nu se poate ruga.

Implicații pe termen lung: libertate, comuniune și destinul creației

Care sunt implicațiile teologice pe termen lung ale acestei revoluții tehnologice? Iară câteva direcții majore.

1. Erodarea libertății și a responsabilității morale. Mitropolitul Chrysostomos (Savvatos) al Messeniei a avertizat că tehnologia tinde să „ocupe” omul, să îi controleze acțiunile și relațiile, afectându-i libertatea. În teologia ortodoxă, libertatea nu este un simplu drept individual, ci condiția însăși a iubirii și a comuniunii cu Dumnezeu. O cultură care externalizează deciziile morale către algoritmi – de la diagnostice medicale la sentințe judecătorești – riscă să atrofieze virtutea discernământului (diakrisis), darul de a deosebi duhurile.

2. Adâncirea inegalităților și a tiraniei globale. Documentarul GamersNexus arată că accesul la memoria de înaltă performanță devine un nou factor de putere geopolitică. Teologic, aceasta ridică problema dreptății sociale. Părinții Bisericii au condamnat acumularea nedreaptă a bunurilor ca fiind o formă de furt. Când câteva corporații și state controlează infrastructura Inteligenței Artificiale, iar miliarde de oameni devin simple surse de date și forță de muncă ieftină, avem de-a face cu o nouă formă de asuprire, poate mai subtilă decât cele din trecut, dar la fel de reală.

3. Iluzia nemuririi tehnologice. Transumanismul promite înlocuirea corpului muritor cu unul cibernetic sau digital. Or, teologia ortodoxă mărturisește „învierea morților și viața veacului ce va să fie”. Trupul nu este o închisoare de care trebuie să scăpăm, ci este chemat la transfigurare și înviere. Înlocuirea trupului cu siliciu este o parodie a învierii, o mântuire fără Cruce și fără Înviere.

4. Pierderea comuniunii și a sobornicității. Biserica este koinonia – comuniune de persoane în iubire. Inteligența Artificială, în schimb, este prin natura ei individualizantă: fiecare utilizator primește un feed personalizat, o realitate filtrată de algoritmi. Comuniunea autentică presupune efort, ascultare, lepădare de sine, iertare. O comunitate „optimizată” de algoritmi nu mai este o comunitate, ci o sumă de monade izolate.

Privegherea în era algoritmilor

Tehnologia nu este rea în sine. Biserica nu a condamnat niciodată tiparul, plugul sau tiparnița. Dar fiecare tehnologie creează un mediu care favorizează anumite virturi și slăbește altele. Tiparul a favorizat răspândirea Cuvântului; plugul a favorizat așezarea și cultura; tiparnița a favorizat alfabetizarea și critica. Tehnologia digitală, în special IA, favorizează viteza, reacția, simularea, controlul și dependența.

Chemarea creștinului ortodox în acest context nu este nici respingerea paranoidă a tehnologiei, nici acceptarea ei necritică, ci trezvia (nepsis). Avem nevoie de o teologie a tehnologiei care să nu fie nici apologetică, nici demonizatoare, ci profetică. Patriarhul Daniel a spus că tehnologia este un dar de la Dumnezeu, dar devine problematică atunci când absolutizează eficiența, controlul și utilitarismul în detrimentul libertății, demnității și spiritualității. Așadar, criteriul nu este „cât de avansați suntem”, ci „cât de umani rămânem” – sau, mai precis, cât de deschiși rămânem la harul lui Dumnezeu, care singur ne face cu adevărat umani.

Într-o lume în care memoria este produsă industrial, iar inteligența este simulată algoritmic, întrebarea teologică fundamentală rămâne aceeași ca la începutul creștinismului, cum am citit în evanghelia de duminică: „ce folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă își pierde sufletul?” (Marcu 8, 36). Răspunsul nu poate fi stocat în 16 GB de LPDDR6. El se dobândește, cum spuneau Părinții, în tăcerea inimii, în rugăciune și în iubire față de Dumnezeu și de aproapele. În fața oricărei revoluții tehnologice, această chemare rămâne neschimbată.

Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului, intronizat la Academia de Științe Morale și Politice

Patriarhul ecumenic al Constantinopolului a fost instalat, luni, 30 martie, la Academia de Științe Morale și Politice din Franța, ocupând scaunul lăsat vacant de Joseph Ratzinger – înainte ca acesta din urmă să devină papa Benedict al XVI-lea.
Imaginea este una puternică: un patriarh ortodox îi succede unui papă catolic în cadrul unei instituții laice, în inima tradiției intelectuale franceze. Luni, 30 martie, patriarhul ecumenic Bartolomeu al Constantinopolului a fost instalat în fotoliul lăsat vacant de Joseph Ratzinger – înainte ca acesta să devină, în 2005, Benedict al XVI-lea – la Academia de Științe Morale și Politice. „Această succesiune (…) manifestă nu numai continuitatea unei tradiții academice, ci și legătura spirituală dintre Roma și Constantinopol – între vechea și noua Romă”, a subliniat înaltul responsabil ortodox, într-o franceză perfectă.
În fața unui parter de personalități politice și religioase – printre care fostul prim-ministru Alain Juppé, marele rabin al Franței, Haim Korsia, sau arhiepiscopul emerit de Strasbourg, Monsignor Luc Ravel –, Bartolomeu i-a adus un omagiu predecesorului său cu o precizie teologică îmbogățită de schimburile pe care le-a avut cu acesta. „Opera sa (…) este în întregime orientată spre această convingere fundamentală pe care nu a încetat să o reamintească: adevărul nu este o idee abstractă, ci o persoană – Hristos însuși «calea, adevărul și viața» (…)”, a spus el, citând în special întâlnirea lor din 30 noiembrie 2006 de la Phanar, sediul Patriarhiei din Istanbul, în contextul tensionat care a urmat discursului de la Regensburg despre relația dintre credință și rațiune.
O „criză a adevărului”
La trinitatea clasică care structurează astfel viziunea europeană a lui Ratzinger – Ierusalim, Atena, Roma, adică revelația, rațiunea și dreptul – Bartolomeu a adăugat o a patra sursă: Constantinopolul, „unde tradiția patristică a fost păstrată și transmisă în mod viu” și unde „cunoașterea lui Dumnezeu este inseparabilă de responsabilitatea față de aproapele”. Alăturându-se diagnosticului papei german, care considera că „actuala criză a societăților noastre nu este în primul rând o criză morală, ci o criză a adevărului”, discursul patriarhului s-a oprit asupra fracturilor contemporane. În fața „dezordinii crescânde a ordinii internaționale”, „(Benedict al XVI-lea, n.red.) ne-ar aminti, fără îndoială, că criza este în primul rând de natură teologică. Faptul că Dumnezeul cel viu este întunecat și că icoana Sa dispare – înlocuită de vid, de mască sau de idol – îl privează pe om de dinamica ființei sale ca chip al lui Dumnezeu, accentuează fragilitatea existenței sale, slăbește capacitatea sa de convertire și adâncește în el amețeala nihilismului. Căci fără adevăr, libertatea se dizolvă”, a insistat el în cadrul ceremoniei sale de instalare. În fața inteligenței artificiale, „adevărul omului depășește algoritmul. El este relație, revelație și sens. Atunci când este redus la un produs tehnic, omul însuși riscă să devină obiect”, a continuat el.
„Prerogativa înțelepciunii”
Fidel unuia dintre marile angajamente ale vieții sale, patriarhul – cunoscut pentru că l-a inspirat, printre altele, pe papa Francisc pentru celebra sa enciclică *Laudato si'*, dedicată protejării „casei comune” – a subliniat, de asemenea, dimensiunea spirituală a crizei ecologice. „Atunci când atitudinea euharistică dispare, lumea încetează să mai fie un loc al euharistiei (acțiunii de mulțumire) pentru a deveni un câmp de exploatare”, a avertizat astfel cel care a primit – în locul spadei de academician, pe care un om al lui Dumnezeu nu o poate primi – două volume rare ale scrierilor Sfântului Maxim Mărturisitorul, în prima lor ediție critică publicată la Paris în 1675.
Înainte ca acesta să urce pe scenă, Thibault de Montbrial, președintele Institutului Francez de Relații Internaționale (IFRI), l-a salutat pe un actor „non-statal, dar structurant al scenei internaționale”, „lipsit de atributul suveranității, dar înzestrat cu prerogativa înțelepciunii”, purtător al unei „diplomații a refuzului” în fața confuziilor dintre religie și putere. În aceeași dimineață, Bartolomeu fusese primit la Élysée de Emmanuel Macron, în prezența, printre alții, a ministrului afacerilor externe, Jean-Noël Barrot. La Matignon, el s-a întâlnit, de asemenea, cu prim-ministrul Sébastien Lecornu și cu ministrul de interne, Laurent Nunes, cu care a discutat, printre altele, despre situația creștinilor din Orientul Mijlociu și Ucraina, precum și despre criza ecologică.
În încheierea discursului său de la Institutul Franței, Bartolomeu a adresat membrilor academiei această puternică interpelare: „Sarcina care vă revine, vouă, membrilor acestei Academii, și la care, de acum, știm că suntem asociați, devine o responsabilitate eminentă: căutarea neobosită a unui adevăr care nu divide, ci unește; care nu domină, ci slujește.”

Președintele Parlamentului Georgiei a vorbit despre un „război religios” împotriva Bisericii

Președintele Parlamentului Georgiei Șalva Papuashvili i-a acuzat pe birocrații europeni că încearcă să înlocuiască fundamentul spiritual al poporului cu o ideologie artificială și să impună o „pseudoreligie” a Uniunii Europene. La 27 martie 2026, președintele Parlamentului Georgiei, Șalva Papuashvili, a declarat în fața jurnaliștilor că, de 22 de ani, este condusă o campanie organizată de discreditare împotriva Bisericii Ortodoxe Georgiene, relatează postul georgian 1TV. Potrivit politicianului, ținta acestor atacuri este instituția care se bucură de cea mai mare considerație în țară. În context: „Anumite forțe exercită presiuni asupra Bisericii cu privire la alegerea patriarhului” Papuashvili a calificat încercările de subminare a autorității Bisericii drept un „război religios” care este dus pentru a înlătura piatra de temelie spirituală care a susținut națiunea georgiană de-a lungul secolelor. Liderul legislativului a amintit de un interviu al Patriarhului Ilia al II-lea din 2004, în care Întâistătătorul Bisericii avertiza deja atunci despre o campanie antibisericească organizată din străinătate. „Observăm acest lucru de 22 de ani... Pentru a deschide calea înlocuirii Bisericii cu o ideologie creată după propria lor măsură”, a subliniat politicianul. Papuashvili a acordat o atenție deosebită acțiunilor reprezentanților UE. El a declarat că „birocrații de la Bruxelles și unii lideri europeni” încearcă să transforme Uniunea Europeană într-un fel de „pseudoreligie”. Potrivit observațiilor sale, adepții acestei ideologii se comportă în Georgia „în mod complet fundamentalist”, folosindu-se de ritualuri cvasi-religioase, coduri de conduită și sloganuri și nu acceptă nicio critică la adresa Bruxelles-ului. Oficialul a menționat că, timp de ani de zile, adversarii au folosit etichetele de „forțe antioccidentale” și „proruse” pentru a discredita Biserica. Politicianul a subliniat în mod expres finanțarea externă a persoanelor implicate în atacurile asupra Bisericii Ortodoxe Georgiene. În special, el a raportat că fonduri franceze au sponsorizat grupul „Sovlab”, implicat în scandalul icoanei din Catedrala Sfânta Treime. De asemenea, l-a acuzat de „înșelăciune vădită” pe așa-numitul Centru pentru Toleranță, care a fost finanțat de UE și de alte surse externe. Potrivit lui Papuashvili, această organizație și-a însușit în mod ilegal termeni constituționali pentru a-l discredita pe Patriarh și pe ierarhi. „În ciuda milioanelor care au fost investite împotriva poporului georgian pentru a-i discredita fundamentele spirituale, în cele din urmă fiecare ban a fost aruncat pe fereastră”, a concluzionat președintele Parlamentului. El a adăugat că societatea georgiană, atunci când peste un milion și jumătate de credincioși s-au adunat în Catedrala Sfânta Treime, a arătat clar unde se află de fapt.

Biserică ortodoxă profanată în Turcia

O biserică ortodoxă greacă din localitatea Hașera (Yeșildere), regiunea Argyroupolisa, provincia Pont - menționată de T.A. Sinclair în lucrarea Eastern Turkey: An Architectural & Archaeological Survey, Vol. 2 - a fost vandalizată și devastată. Cazul a fost adus la cunoștința opiniei publice de către deputatul pro kurd de origine armeană Garo Paylan al Partidului Democrat al Popoarelor (HDP) care cerut o luare de poziție din partea ministrului turc al turismului și culturii domnul Mehmet Nuri Ersoy.

“Biserica a rezistat cu success intemperiilor dealungul timpului, dar în ultimii ani frescele care împodobeau pereții clădirii au fost literalmente distruse. Mormintele din jurul bisericii au fost jefuite de căutătorii de comori. Catastrofa – în fața căreia au reacționat și localnicii - este evidentă și nu face onoare nici motenirii culturale și nici celei istorice a țării a scris deputatul partidului HDP din Marea Adunare Națională a Turciei.

El a subliniat că acest comportament este susținut indirect de politica guvernamentală care incită la violență împrotiva suniților și a celorlalte minorități nemusulmane.

Drept urmare ministrul Nuri Ersoy a fost întrebat de ce nu a protejat clădirile istorice din localitatea Hașera (Yeșildere). Deputatul Garo Paylan a mai dorit să știe dacă există intenția de a se restaura biserica și de a face din ea, din nou, un locaș de cult, precum și ce acțiuni a întreprins Ministerul Culturii din Turcia pentru a preveni distrugerea memoriei culturale a creștinilor care au viețuit secole întregi pe acele meleaguri.

Sursa: http://www.pontos-news.gr/article/209748/tymvoryhoi-kai-listes-leilatisan-ellinorthodoxi-ekklisia-stin-argyroypoli-toy-pontoy

O nouă carte a papei Francisc

În cadrul unei serii de lucrări ecumenice Vaticanul a publicat o nouă carte despre relațiile interumane și comunicare a papei Francisc. Prefața lucrării lansată duminică: "Diversi e uniti. Com-unico, quindi sono" (Diferiți și uniți. Com-unic, deci exist) fost semnată de către Justin Welby, arhiepiscopul de Canterbury, primatul Angliei, șeful spiritual al bisericii Angliei și primul între egalii comunității de credință anglicană. Cartea cuprinde texte și discursuri cunoscute ale papei dar și un text nepublicat până acum cu titlul ”Cu privirea lui Iisus”.

Volumul aparține unei serii de texte ecumenice pe care papa Francisc le alcătuiește pe marginea anumitor subiecte. Aceste volume sunt prefațate de către un reprezentant al bisericilor necatolice. Înaintea arhiepiscopului Welby au mai prefațat cărțile lui Francisc patriarhul ecumenic Bartolomeu I al Constantinopolului și patriarhul Chiril al Moscovei. Welby scrie în prefața: ”Cele mai frumoase și mai roditoare relații omenești sunt cele care se ridică pe dragostea pe care Dumnezeu ne-a dat-o.”

În textul publicat pentru prima dată ”Cu privirea lui Iisus” Francisc face o omilie la întâlnirea Mântuitorului Hristos cu tânărul bogat din Evanghelie. Acesta l-a întrebat pe Domnul ce să facă ca să dobândească viața veșnică. Papa evidențiază în mod special dragostea cu care Mântuitorul s-a adresat tânărului, după cum ne relatează Sf. Evanghelist Marcu. Acest detaliu spune destul de mult despre stilul Mântuitorului Iisus, ”despre acel stil a cărui esență și miez ne arată un drum prin care putem trăi ca oameni adevărați în această lume.”

Fără o asemenea ”privire a dragostei” orice comunicare interumană riscă să ajungă un duel dialectic, ne avertizează papa Francisc. Disponibilitatea de a îi asculta pe ceilalți este forma primordială a comunicării și a relațiilor interumane. Aceasta este și baza pentru ecumenism, pentru dialogul interreligious și pentru contactul cu ateismul militant. Și asta nu înseamnă să abdici de la propria identitate ne avertizează Francisc: „Nimeni nu se uită la cineva de altă confesiune, cu adevărat, iar dacă se întâmplă acest lucru, un sentiment de neliniște și o reacție de teamă îl atinge ca și cum s-ar confrunta cu un pericol. În acest fel, ceva s-a pierdut: nimeni nu se uită în ochii celuilalt ci ambii se înfruntă unul pe celălalt și nu opresc o clipă frica frenetică a timpului căruia suntem supuși”. Papa își leagă apoi reflecția cu o dorință: „Gândindu-mă la această afecțiune necesară dialogului pe care am exprimat-o, întorcându-mă din călătoria în Asia, în noiembrie trecut, dorința mea este ca Occidentul să recupereze simțul „poeziei”din Orient, adică să atingă această frumoasă dimensiune a contemplației, a opririi și a oferirii unui moment de deschidere față de sine și față de ceilalțisub auspiciul gratuității dezinteresate pur. Fără acest moment de inspirație poetică, fără acest dar, fără gratuitate, nu poate apărea o întâlnire reală și nici o comunicare cu adevărat umană ”.

Volumul marchează 25 de ani de deschidere curajoasă spre confrații creștini începută de papa Ioan Paul al II-lea în 1995 cu enciclica Ut unum sint.

Cartea publicată la editura LEV a Vaticanului este tipărită în italiană, spaniolă, portugheză, franceză, engleză, română și croată. Momentan nu sunt planificate traduceri în germană sau poloneză.

Heidelberg 25.05.2020

Predicatori nehirotoniți ?

O știre marginală a ziarului local Mannheimer Morgen 27. decembrie 2019 referitoare la viața parohiei evanghelice din cartierul Vogelstang din Mannheim aduce în atenția cititorilor o tradiție locală de aici care dă dreptul parohilor să invite - în fiecare lună cu cinci duminici - în ultima duminică un laic care să țină predica. Pe 31 decembrie 2019 va predica domnul Walter Krech, comisar principal de poliție nautică din Mannheim și membru al asociației polițiștilor creștini din Germania. Având în vedere că în porturile orașului Mannheim(care se află la o distanță de c. 500 km de Marea Nordului) lucrează circa 20. 000 de angajați se pare că predica va fi extrem de interesantă .... păcat că se suprapune liturghiei ortodoxe ... altfel măcar din curiozitate și tot aș fi mers să o ascult .... dar mai rămâne șansa să o citesc pe undeva prin web .... cei drept doar peste un an ...în 2020. Mai multe detalii aici

Rugați-vă pentru pace în Siria!!!

Armata turcă bombardează milițiile creștine din nordul Siriei (Ter Cihan, Qabre Hewore etc.) și cartierul creștin Bashiria din al-Qamishli. agențiie de știri relatează despre un număr foarte mare de morți. Creștinii sirieni au înființat după destabilizarea Siriei forțe militare de autoapărare în fața agresiunii Statului Islamic (IS). Ei au luptat împreună cu kurzii împotriva teroriștilor IS. Momentan sunt bombardați de avioanele de luptă turceși ...și lumea întreagă privește cu nepăsare la măcelărirea lor. Detalii Syria.liveuamap sau aici Rugați-vă pentru ei!!!