Overbeck devine cel mai tânăr episcop romano-catolic din Germania

Episcopl vicar din Münster Franz-Josef Overbeck a fost ales drept titular al scaunului episcopal din Essen. Având doar 45 de ani Overbeck devine cel mai tânăr episcop titular din Germania. El îl înlocuieşte pe Felix Genn, care în primăvara acestui an a fost înscăunat în Münster. Episcopia cea mai mică din Germania luînd în considerare suprafaţa cu circa 900.000 de credincioşi catolici a trecut deja printr-o reformă hotărâtoare datorită reducerii numărului oficial al credincioşilor. Din cele 259 de parohii au mai rămas după recompactare doar 43 de parohii. Multe posturi de preoţi au fost desfiinţate. Episcopia mai are însă datorii de circa 40. 000. 000 €. Noul episcop născut în localitatea Marl din regiunea Ruhr era de multă vreme pe buzele tuturor drept candidat ideal pentru această poziţie de conducere în biserica catolică. El a studiat la început în Münster şi după aceea în Roma unde şi-a susţinut şi teza de doctorat.

Preot ortodox alungat din Bochum

QUERENBURG În zilele care urmează preotul ortodox rus Aleksejs Ribakovs (33) însoţit de familia sa va părăsi cartierul Querenburg al oraşului Bochum. S-a umplut paharul. Teama pentru siguranţa ambilor copii Daniel (4) şi Alexandra (7) şi pentru siguranţa soţiei Carina(32) este prea mare. Căci de aproape cinci ani preotul ortodox este terorizat şi şicanat în zona în care locuieşte.

Un jaf petrecut duminică seara a fost picătura care a umplut paharul: "Nu doresc să li se întâmple copiilor mei ceva rău" a spus părintele. "Locul acesta a devenit pentru mine prea periculos şi poliţia nu ne poate proteja pe noi zi şi noapte." Preotul cedează astfel terorii vecinilor şi întoarce spatele oraşului în care a trăit zece ani.

Scuipat în faţă

Trei tineri l-au atacat pe preotul rus duminică seara pe când cobora din maşină. La început a curs o ploaie de injurii deosebit de deochiate asupra părintelui Ribakovs. Apoi atacanţii au devenit agresivi, l-au lovit în piept şi l-au scuipat în faţă. Motivul atacului i-a fost spus direct omului îmbrăcat în reverendă: "În cartierul nostru nu ai voie să apari îmbrăcat aşa" şi „Tu creştin aramaic vei fi astfel lovit ca să nu poţi depune o plângere la poliţie!"

Atacul a fost motivat religios

Părintele Ribakovs presupune că în spatele tuturor atacurilor cărora le-a fost ţintă se află o motivaţie religioasă: Maşina i-a fost de denumărate ori mânjită cu fecale sau demontată. "Deseori m-au oprit necunoscuţi pe stradă şi au început să mă ameninţe, să mă înjure sau să mă defăimeze", ne relatează preotul.
La poliţie a reclamat de mai multe ori situaţia. După atacul de duminică poliţia face cercetări.

"Acum mi-e deajuns!" Ribakovs se vede nevoit să părăsescă în grabă oraşul Bochum. Alungat de sentimentul unei ameninţări permanente - şi de teama de a nu li se întâmpla ceva rău celor dragi.

Detalii în publicaţiile "Der Westen" şi "Ruhr Nachrichten".

Super-marketul lui Dumnezeu

“Înainte cu mult timp mergeam în autobuzul vieţii. Şi într-o zi am văzut o plăcuţa pe care scria: Super-marketul lui Dumnezeu. Şi am rămas suprins! Când m-am apropiat, uşa s-a deschis larg şi m-am aflat înăuntru. M-au întâmpinat angajaţii. Şi m-am umplut iarăşi de uimire…erau îngeraşi! Unul dintre ei s-a apropiat zâmbind şi mi-a dat un coş. Cumpără cu înţelepciune tot ce vrei! mi-a zis.

Erau de toate acolo. Întâi am pus în coşul meu multă Răbdare, preţioasa Iubire şi Înţelegere. M-am gândit: acestea îţi trebuie mereu oriunde te-ai duce. În continuare am luat o sacoşă de Înţelepciune şi două sacoşe de Credinţă. Sfântul Duh era peste tot şi L-am lăsat să mă pătrundă. M-am oprit puţin, dar mai încolo am văzut Puterea, indispensabilă în luptă. Imi trebuie şi Binecuvântare, Smerenie şi Recunoştinţă m-am gandit eu. Le-am procurat şi pe acestea.

În sfârşit m-am apropiat de casă pentru plată. Când m-am apropiat, am văzut şi Rugăciunea şi Înfrânarea. Sigur aveam nevoie de amândouă, pentru că ştiam că, odată ieşit din magazin, aveam să întâlnesc păcatul. Pacea şi Bucuria, precum şi Doxologia erau în ultimul raft. Deci m-am apropiat de casă şi l-am întrebat pe înger:

- Cât îţi datorez?

Acela a zâmbit şi a spus cu simplitate:

- Ai luat toate câte ti-au trebuit?

- Da, i-am zis. Cât datorez?

A surâs şi mi-a zis din nou: Suma este plătită de mult. A plătit-o Hristos Cel Întrupat, Cel Răstignit, Cel Înviat!”

Paisie Aghioritul: Mica Filocalie, Editura Edumeniţa, 2009.

90 de morminte creştine profanate

În unul din cimitirele istorice din oraşul Istambul au fost distruse de autori necunoscuţi 90 de monumente funerare creştine. Acest incident nu este unul izolat în ultimii 20 de ani fiind profanate nenumărate morminte din cimitirele creştine. Patriarhul ecumenic Bartolomeu a condamnat în mod ferm incidentul cu ocazia unei vizite pe care în cimitirul Valukli aflat în imediata apropiere a ultimei mănăstiri ortodoxe din regiune. După cum a remarcat agenţia de presă Asianews presa locală nu a relatat nimic despre acest incident. Această atitudine continua tradiţia presei turceşti care ignoră problemele minorităţii creştine. Doar filmul „Guz Sancisi“ produs de tânăra regizoare Tomris Giritlioglu a atras atenţia asupra persecuţiilor la care sunt supuşi creştini într-o ţară ce doreşte a fi integrată în Uniunea Europeană.

Alte informaţii pot fi accesate pe următoarele pagini:

* Vandals demage Valukli
* Istanbul: 90 christliche Gräber geschändet
* Christian tombs desecrated in an historic Istanbul cemetery

Moartea dreptului

"Dreptul care moare osândeşte pe nelegiuiţii care trăiesc, iar tinereţea ajunsă la grabnică desăvârşire osândeşte lungile bătrâneţi ale celui nedrept.
Vor vedea sfârşitul înţeleptului, dar nu vor înţelege ce sfat a avut Dumnezeu cu el şi pentru ce l-a pus bine pentru Sine" (Înţelepciunea lui Solomon 4, 16-17)

Cunoaşterea voii lui Dumnezeu

"Sfântul Siluan spunea: “Este bine ca întotdeauna şi în toate să căutăm călăuzire de la Dumnezeu, ce şi cum trebuie să facem sau să grăim.” Cu alte cuvinte, în fiecare situaţie în parte datori suntem să căutăm a cunoaşte voia lui Dumnezeu şi căile spre a o împlini. Căutarea voii lui Dumnezeu este cea mai importantă lucrare a vieţii noastre, căci cel care ajunge să se afle pe calea ei este prins în viaţa dumnezeiască, cea veşnică. La cunoaşterea voii lui Dumnezeu se poate ajunge pe mai multe căi. Una din ele este cuvântul lui Dumnezeu, poruncile lui Hristos. Însă, în poruncile Evangheliei, în ciuda înaltei lor desăvârşiri- sau, mai bine zis, în virtutea desăvârşirii lor- voia lui Dumnezeu se exprimă în sensul ei general şi ultim, iar omul, întâlnind în viaţa sa de zi cu zi o nesfârşită varietate de situaţii, adesea nu ştie ce să facă pentru ca lumea sa să se integreze cursului voii lui Dumnezeu. Pentru ca fapta sa să aibă un sfârşit bun, nu este destul să cunoaştem doar expresia generală a voii lui Dumnezeu în, de pildă, porunca de a iubi pe Dumnezeu din toată inima, din toată mintea, din toată puterea sa şi pe aproapele ca pe sine însuşi; mai trebuie încă şi luminare de la Dumnezeu în ce priveşte mijloacele împlinirii acestor porunci în realitatea zilnică a vieţii; mai mult pentru aceasta avem neapărată nevoie de puterea cea de Sus."

Arhimandritul Sofronie: DIN ÎNVĂŢĂTURILE SFÂNTULUI SILUAN

Despre lacrimi

Fraţii mei, Dumnezeu n-are trebuinţă de lacrimile noastre şi nici nu voieste ca omul să plângaă din durerea inimii; ci mai mult să se veselească întru dragostea către El prin râsul sufletului.

Înlătură păcatul şi atunci toată amărăciunea lacrimilor vărsate din ochii trupeşti va fi de prisos. Nu este nevoie de medicament acolo unde nu există rană. Înainte de cădere, Adam n-a varsat nici o lacrimă, după cum la fel nu se va mai plânge după inviere şi după distrugerea păcatului, "pentru ca atunci nu va mai exista nici durere, nici intristare, nici suspin" (cf. Apocalipsa 9,4).

Am vazut pe unii care-şi plângeau păcatele şi am vazut pe alţii care plângeau pentru că nu li s-a dat şi lor darul lacrimilor. Cu toate că aceştia din urma aveau şi ei darul lacrimilor, totuşi se umileau ichipuindu-şi ca le lipseşte, şi astfel din pricina acestei bune neştiinţe rămâneau feriţi de primejdia jefuirii. Aceştia sunt cei despre care s-a zis: "Domnul întelepteste pe orbi" (Psalmul 145, 8).

Se întamplă deseori ca lacrimile să înalţe [scil. să facă semeţi] pe cei putin întăriţi în virtute [gr. pe cei "usori" ] De aceea ele nici nu se dau oricui. Dacă însă unii dintre aceştia le caută, să se socotească pe sine nenorociti şi să se osandească cu suspine, cu tânguire, cu scârbă şi cu adanca întristare a sufletului, cu nesiguranţa care toate sunt iîn stare a ţine locul lacrimilor, ferindu-i în acelaşi timp de orice primejdie, ca unii ce socotesc că nu le sunt de "nici un ajutor."

Sfântul Ioan Scărarul