Nefertiti – O credinţă ale cărei influenţe se regăsesc până în Scriptura Vechiului Testament

Nefertiti
(c) Wikipedia

Faraonul Echnaton şi soţia acestuia Nefertiti  au întemeiat prima religie monoteistă din istoria omenirii. Influenţa acestei credinţe se regăseşte până în psalmii Vechiului Testament.

Printre sculpturile deosebit de importante ce ni s-au păstrat din vechime se numără şi cea a reginei Nefertiti. Brustul acesteia se află actualmente la Berlin, în muzeul egiptean şi reprezintă centrul unei expoziţii dedicate implinirii a 100 de ani de la descoperirea lui. Nu doar măestria artistică este remarcabilă ci şi stadiul de conservare peste milenii al acestei statuete de doar 47 cm. Chipul perfect al unei femei de vârstă medie şi coroana albastră de pe capul acesteia se află într-o antiteză cu gâtul subţire care face legătura spre trunchi.

Statueta nu reprezintă o figură mitologică ci o femeie extraordinară a cărei influenţă a fost  determinantă pentru lumea antică. Nefertiti nu a fost o prinţesă din naştere ci fica unui orăşean pe numele Aja, care a trăit în secolul al XIV-lea înainte de Hristos. Ea s-a căsătorit ci prinţul moştenitor Amenophis, fiul faraonului egiptean Amenophis al III-lea (1388-1351 î.Hr.). Acesta a murit la scurt timp după încheierea acestei căsătorii şi astfel soţul reginei Nefertiti a devenit Amenophis al IV-lea, stăpânul întregului Egipt. Nefertiti a devenit mare regină a Egiptului Herrscher Ägyptens, und seine Gemahlin Nofretete wurde zur Großen Königin iar tatăl ei a primit titlul important de socru al regelui.

După o perioadă de domnie scurtă are loc o adevărată revoluţie religios-culturală în Egipt. Plecând de la religie perechea regală iniţiază o schimbare care va cuprinde treptat toate aspectele vieţii publice. Până la acel moment pentru orice fenomen exista o zeitate adorată în cultul public.

Ideea unui Dumnezeu creator

Astfel existau sute de zeităţi care populau cerul şi pământul şi lumile subterane. Paralel cu acest politeism oficial egiptenii credeau şi într-un Dumnezeu mare şi unic care era identificat cu regele soare Ra sau cu Amon, zeul principal din Teba.  Ideea unui Dumnezeu creator a fost deosebit de apreciată de Amenophis al IV-lea şi de regina Nefertiti care au făcut o ruptură radicală faţă de tradiţia religioasă de până atunci: A fost creată o nouă zeitate cu numele Aton care a fost introdusă în pantheonul zeităţilor egiptene.

Cuvântul "Aton" era denumirea dată deja în jurul anului 2000 î.Hr. unui corp ceresc şi anume discului solar. Dar care nu avea nimic în comun cu zeitatea gândită de Amenophis şi de Nefertiti. Zeitatea Aton s-a despărţit de cultul tradiţional al zeului soare şi s-a revelat doar prin lumină şi în lumină. Aton era Lumina, el era strălucirea soarelui care pătrundea lumea şi izvora viaţa. Aton era stăpânul lumii şi regele tuturor zeilor, şi nu avea nevoie de nici o zeiţă care să îi stea alături ca soţie.

"Ea, cea pe care a recunoscut-o Aton!"

Dacă vechile zeităţi intrau în legătură cu preoţii şi regii pentru a le comunica dorinţele pe care le aveau, Aton rămânea mut oricărei cereri. El comunica doar prin regele Amenophis care era profetul şi propovăduitorul acestuia. Aton era reprezentat în prin imaginea unui disc solar. La marginea inferioară a acestuia era reprezentat un şarpe încolătăcindu-se pe un pom ce purta simbolul vieţii. De pe discul solar străluceau raze care se opreau pe mâinile oamenilor. Prin aceste raze zeul absolut se conecta permanent cu pământul care avea nevoie de darul lui veşnic.

Conceptul religios nou oferea o nouă poziţie reginei Nefertiti. Aceasta era aproape egală în drepturi cu faraonul şi este permanent menţionată alături de el. Pe un scarabeu amuletă din această epocă descoperit in Namibia şi păstrat la Muzeul Britanic din Londra se află următoarea inscripţie: “Trăiască fiului iubit al lui Ra, Amenophis, domnitorul zeu al Thebei, cel mare în viată şi marea regină Nefertiti!”

Importanţa religioasă a reginei Nefertiti a fost anunţată întâi prin inscripţii în templul lui Amun din Karnak unde prin altarele ridicate lui Aton în partea de răsărit a templului s-a încercat profilarea forţată a acestuia. În partea de vest a templului i-a fost ridicată o faţadă din 12 coloanepe care a fost prezentată doar Nefertiti drept zeiţă încoronată sub razele zeului Aton. În inscripţiile însoţitoare Nefertiti este prezentată drept „Ea, cea pe care a recunoscut-o Aton!” lucru prin care i se recunoaşte influenţa religioasă şi publică deosebită pe care nici o altă femeie a acelei epoci nu o atinsese. Ea celebra rituri regale cum ar fi cel simbolic al “zdrobirii duşmanilor” şi a primit un nou nume “Aton este cel desăvârşit”, nume dublu ca al regelui înscris pe un inel regal. Ea era elemental feminine divin din religia lui Aton şi corespondentul feminine al regelui.

O treime sfântă

Dacă Aton ca zeitate creatoare androgină a fost „unul , care s-a făcut pe sine mai mulţi“, la fel Amenophis şi Nefertiti erau urmaşii lui diferenţiaţi din punct de vedere sexual împreună cu care Aton forma o treime sfântă.

În al patrulea an al domniei lui Amenophis, regele şi regina au ales o nouă locaţie pentru slăvirea zeului lor. Locul ales se afla într-un loc pustiu la Tell el-Amarna, înconjurat în arc ce cerc de munţi, la jumătatea drumului dintre Cairo şi Luxor. Numele noului oraş a fost Achet-Aton (Orizontul lui Aton).

În câţiva ani a crescut ca din pământ o capitală cu centre religioase şi palate, clădiri administrative şi locuinţe. 14 semne de hotar au fost cioplite din piatra muntelui şi folosite drept locuri de graniţă sfinte pentru a indica dezvoltarea ulterioară a localităţii. Când perechea regală a schimbat reşedinţa şi s-a mutat în Achet-Aton regele a renunţat la numele "Amenophis", nume în care era inclusă denumirea zeului Amun şi s-a numit pe sine cu un nume nou: "Echnaton", care înseamnă “cel plăcut lui Aton” sau “raza lui Aton”.

Care nu acceptă nici un dumnezeu lângă el

Într-o inscripţie din epocă de la mormântul tatălui reginei Nefertiti se spune despre aceasta: „Ea, cea care cu vocea ei suavă îl mulţumeşte pe Aton.“ În acelaşi mormânt al lui Aja se află inscripţionat „Marea Cântare“ a religiei lui Aton, “Cântarea Soarelui“. Această inscripţie este singura sursă a Cântării Soarelui care a fost până acum descoperită. Nefertiti s-a implicat personal în alcătuirea acestei cântări lucru ce poate fi dedus şi din versetul citat mai înainte. Centrul acestui poem conţine un imn de laudă adresat lui Aton creatorul şi susţinătorul lumii, care este văzut ca un dumnezeu al iubirii care se îngrijeşte zilnic de creaţia lui. Perechea regală contrar tuturor tradiţiilor vremii face din Aton singurul dumnezeu , care nu acceptă nici un dumnezeu lângă el  şi despre care se spune în poem că „Nu există nici un dumnezeu în afara lui.“

Aici a luat naştere primul monoteism din istoria omenirii, şi pe baza textelor şi iconografiei originale se poate spună că o femeie, regina Nefertiti, a fost implicată deosebit de activ la fondarea lui. Noua religie a lui Aton a supravieţuit episodic doar pentru o scurtă perioadă de timp. “Cântarea Soarelui” şi-a găsit intrarea printr-o traducere din vremea lui Moise în cultul iudaic, iar  în cartea psalmilor[i]  părţi importante ale acesteia au fost preluate două psalme îndrăgite de ortodocşi şi citite la fiecare vecernie: Psalmul 103 şi 144.

---

[i] Jan Assman: Moses der Ägypter. Fischer, Frankfurt 2004, ISBN 3-596-14371-3, p. 255.